Update martie 1, 2022 Războiul declanșat de ruși creează un pic de panică și pe la noi. Amenințarea lui Putin cu atac nuclear nu ne poate lăsa indiferenți.
Adam Adrian: „Azi dimineață la Mediaș se auzeau bubuituri. Ne-am trezit la ora 8 în spaimă, tremurat și frică de moarte. A fost o detunătură puternică, ca de bombă, cu un zgomot asurzitor. Pereții casei s-au zguduit nebuni, geamurile vibrau într-un tremurat al groazei, al fricii.
La fel tremuram și noi, eu și Paula. Oglinda atârnată-n cui se mișca amenințător în stânga și-n dreapta asemeni unui clopot într-o turlă veche de biserică vestind un pericol, vestind război, vestind moarte, apoi s-a așternut liniștea. Mi-am luat soția în brațe. Plângea. Ne-am împreunat mâinile într-o rugăciune a fricii, a groazei, a disperării. Gândurile ne zburau la copii, care erau departe, la Cluj. Oare la ei o fi liniște? Oare or mai trăi? Oare ce-o fi cu ei?
În timp ce ne rugam, cu lacrimi în ochi, tremurând de spaimă, au început să se audă alte bubuituri, surde, îndepărtate. Nu credeam să ajungă războiul și la noi. Cel puțin nu atât de curând. Nu vreme să murim. Nu încă. Atâtea planuri, atâtea vise… toate năruite în câteva zile de un nebun care visează să fie stăpânul lumii. Nebunul scăpat din ospiciu a ajuns la noi. Nu se va opri aici. Cineva trebuie să-l oprească!!! îmi urlam în gând. Aș fi vrut să urlu dar îmi era teamă. Ne rugam și tăceam. Nu îndrăzneam să vorbim și nici măcar să ne privim. Ne era teamă până și de noi înșine.
-Adi, hai să ne ascundem în pivniță! Mi-e atât de frică…😭😭😭
-Stai! Se aude tot mai aproape. Eu zic să rămânem aici. N-or bombarda chiar casa noastră…
-Nu vreau să mooor…😭😭😭
-Te iubesc. 🤗❤️ Nu o să murim. Dumnezeu e cu noi. El ne apără.☺️🥰 El e bun și blând și iubitor…❤️
Am tăcut. S-au auzit din nou bubuituri, un fel de explozii dar de data aceasta mai surde, îndepărtate. Apoi s-au auzit altele și altele, mai aproape, tot mai aproape. După o vreme zgomotele erau chiar pe strada noastră. Bubuiturile au devenit mai intense, mai clare. Auzeam voci. Nu distingeam limba dar îmi păreau în rusește. Prin fața geamului auzeam zdrăngănit de șenile, larmă, iar din sufletele și din mințile noastre se auzea un plâns adânc ca de sfârșit de lume. Apoi, după ce a trecut tancul am auzit vocile vecinilor mei dragi.
-Vecine, ăștia-s nebuni!!! Tulai ce-am fugit! Ăștia ne omoară! Am și căzut… mi-am rupt pantalonii-n genunchi… sunt plină de sânge… își bat joc de noi!
-Adi! Trebuie s-o ajutăm pe vecina!
M-am repezit la geam. L-am deschis într-o clipită. Mă temeam că voi vedea un câmp de luptă, ruine… Afară era ceață și frig. În fața casei mele, vecina; mai sus un vecin.
-Vecină ești bine? Ce s-a întâmplat???
-Dracu să-i ia cu gunoiul lor!!!! Au venit la 8 dimineața. De obicei vin la 10, la 11… Ăștia vin cum îi taie capul! Am și uitat că azi îi marți, cu războiul ăsta! Am auzit mașina de gunoi și am fugit cu tomberoanele jos la stradă să nu plece, că săptămâna trecută am rămas cu ele neduse. Am și căzut…
-Da’ se auzeau bubuituri…
-Apăi aruncă nesimțiții ăștia tomberoanele din camion de praf le fac! Acum două săptămâni mi l-au spart pe ăla galben, pe cel pentru plastice. O să fac plângere la primărie!
Am suflat ușurat, mi s-a luat apăsarea aia imensă de pe suflet. Dar bubuitura aia mare???
-Micăăă!!!
-Dragu’ mamiii!!!
-Ce-o fost bubuitura aia??? Ne-am speriat ca de moarte! am strigat-o pe mama care tocmai intra pe portiță târâind două tomberoane negre.
-S-o trântit ușa de la intrare când am ieșit să duc gunoiul. De la curent.🤷♂️ V-am trezit?🤔
P.S. Am scris asta pentru a vă arăta cum unele lucruri, întâmplări, pot fi prezentate și primite diferit. Puteam spune, simplu, că azi a venit mai devreme mașina de gunoi ca de obicei…🤷♂️”
