Visul american trăit de o româncă. „Eram casieră şi vindeam pizza la felie”. Astăzi este vicepreşedintele celei mai mari companii de investiţii alternative

Update noiembrie 10, 2021 Cu doar 200 de dolari în buzunar și multe datorii lăsate acasă, Diana Doroftei a ajuns în America pentru a-și îndeplini visul. Determinarea şi pasiunea au ajutat-o să termine un master la Universitatea Columbia şi să ajungă vicepreşedintele Blackstone, cea mai mare companie de investiţii alternative din lume.

Absolventă a Facultăţii de Economie şi Administrarea Afacerilor, specializarea Finanţe Bănci, Diana Doroftei (35 de ani) s-a stabilit în Statele Unite după terminarea studiilor, când a câştigat la Loteria Vizelor. Un an mai târziu, în 2009, a plecat spre New York, în cea mai mare şi mai de succes aventură a vieţii ei, iar cinci ani mai târziu, devenea cetăţean american şi putea deja spune că s-a realizat pe toate planurile, scrie adevarul.ro.

Visul american trăit de o româncă. „Eram casieră şi vindeam pizza la felie”. Astăzi este vicepreşedintele celei mai mari companii de investiţii alternative 1

Înainte de a se stabili în America, Diana făcuse cunoştinţă cu SUA ca studentă. A ajuns în 2007 în America printr-un program studenţesc, iar primul job a fost în parcul de distracţii newyorkez Rye Playland.

„Eram casieră şi vindeam pizza la felie celor care vizitau parcul. Îmi amintesc că felia de pizza pe vremea aceea era 2,50 dolari, iar salariul meu era de 6 dolari pe oră. Socoteam mereu cum trei felii de pizza sunt mai scumpe decât munca mea acolo. Deşi poate pare mult când transferi dolarii în bani româneşti, nu era suficient să trăiesc decent în America, aşa că am mers cu prietena mea şi ne-am luat alte două joburi să ne putem întreţine şi să ne plătim datoriile lăsate în ţară. Am plecat amândouă cu vreo 2.000 de dolari împrumutaţi de la bancă pentru a acoperi biletul de avion şi costul programului. Bani de buzunar nu am avut decât 200 de dolari“, povesteşte Diana.

Tânăra admite că i-a fost extrem de dificil în acea primă vară, la peste 10.000 de kilometri depărtare de casă, vorbind o limbă care nu era a sa şi navigând un sistem care este extrem de diferit de cel din România. A sfârşit prin a fi cucerită de America, iar ulterior, imediat ce s-a întors acasă, a decis că a sosit momentul pentru o schimbare uriaşă în viaţa sa. Asta deşi, aşa cum spune chiar ea, în lunile petrecute în SUA trăise nu doar experienţe plăcute.

Înarmată cu ambiţie, românca a acceptat marea provocare a vieţii: a traversat Atlanticul din nou. A trebuit să ia lupta de la capăt, pentru a se adapta şi pentru a răzbate, însă a făcut-o în stilul în care sunt capabili să o facă doar emigranţii decişi să înceapă o viaţă în acel Eldorado. În cazul ei, însă, tinereţea a ajutat-o, dar, în acelaşi timp, a constituit o piedică importantă.

„Primele veri cu «Work & Travel» am gustat din traiul păturii celei mai de jos a societăţii americane. A fost greu de acceptat pentru mine că America arată ca în filme, dar trăitul în sine era dintr-un film de supravieţuire de la o zi la alta. Când am ajuns cu Cartea Verde (Green Card), după Loteria Vizelor, a fost greu – o greutate care venea de la faptul că eram extrem de tânără ca să pot asimila totul atât de repede. Începusem să lucrez pentru Leadership Alliance şi, deşi jobul era la un nivel de începător, cerinţele erau foarte mari. Eu aveam nevoie să asimilez America, dar acum era treapta mai înaltă“, spune ea.

„Făceam de toate pentru toţi. Nicio muncă nu era prea mult sau prea puţin. Spuneam «da» la toate, eram . Deşi asta era văzută ca o lipsă de leadership şi de iniţiativă, mie mi-a fost de foarte mult folos pentru că am învăţat cum să fac totul. Am realizat că lucrul făcut de mâna mea poate că nu este cel mai bun, dar cu siguranţă cel mai responsabil. Truda şi timpul investit aveau să mă răsplătească ani mai târziu şi până în ziua de azi. Prin experienţa aceea am învăţat că nimeni nu îţi datorează absolut nimic şi că tot ceea ce crezi că meriţi nu vine decât în urma muncii tale“, povesteşte românca.

Ulterior, tânăra a ajuns la Bank of America, iar aici a reuşit cu adevărat să dea lovitura. Ca manager, a venit cu o idee inedită şi a convins şefii companiei să realizeze o platformă de învăţământ pentru investitorii speciali, cei care investeau cel puţin câteva milioane de dolari în bancă.

După şase ani petrecuţi ca manager de top la Oliver Wyman, Diana a primit o ofertă specială de la Blackstone, cea mai mare companie de investiţii alternative din lume. Este vorba despre o companie cu mii de angajaţi pe toate continentele, despre care se spune că este mai greu ca cineva să devină angajatul lor decât să fie admis la Harvard. Tânăra a fost angajată ca vicepreşedinte al companiei, o performanţă notabilă pentru o emigrantă în vârstă de numai 35 de ani.

Din banii strânşi în toţi aceşti ani, Diana a decis să investească o parte în România şi în Statele Unite ale Americii. În România a investit sume importante într-un proiect imobiliar de lux la Cluj.

 

Folosim cookie-uri pentru a vă oferi cea mai bună experiență online. Acceptând că acceptați utilizarea cookie-urilor în conformitate cu politica noastră privind cookie-urile.