Update august 1, 2023 Maia Morgenstern a făcut dezvăluiri despre perioada dureroasă a copilăriei, o perioadă marcată de lipsuri materiale. Marea actriță a relatat cu profundă sinceritate modul în care părinții ei s-au străduit să-i ofere tot ce avea nevoie. Maia a trăit o profundă dezamăgire atunci când nu a intrat la Facultatea de Arte, iar mama ei i-a fost alături să o consoleze.
Maia Morgenstern a rememorat perioada copilăriei, în care neajunsurile materiale, erau alinate de afecțiunea și educația primită din partea părinților. „Am avut o copilărie complicată, marcată de lipsuri, de nevoi. Niciodată spirituale, niciodată culturale, niciodată la nivel de cunoaștere, de atenție, de căldură, de îngrijire, de energie, de timp și de atenție, pe care părinții mei, familia mea mi-au dăruit-o.
(Maia Morgenstern)
Lipsuri materiale, evident. Îmi doream tot felul de chestii. Muream de ciudă când cei de-o seamă cu mine, colegii mei, aveau un sandwich mai bun ca al meu, sau un costum de jeans, sau bentiță față de cum aveam eu.
Sufeream, îmi era ciudă și mă burzuluiam. Nu aveam televizor. Tata nu îngăduia televizor acasă. Asta mi-a permis să citesc mai mult. Nu am fost un copil care să citească ușor, să fiu un geniu. S-au luptat cu mine mult. De ce să citesc eu când adoram să-mi citească mama? Adoram vocea mamei și felul în care citea. O adoram. Învățam pe dinafară ce îmi citea mama. Apoi stăteam cu ochii în carte și ‘citeam’, însă uitam să dau pagina. Tata a fost cel care a stat acasă prin forța lucrurilor.„, a relatat Maia Morgenstern, citată de viva.ro.
Mama Morgenstern a trăit prima mare dezamăgire la 18 ani, când a fost respinsă la Facultatea de Actorie. Maia Morgenstern a suferit enorm, însă nu s-a demoralizat, căci mama eu a susținut-o sufletește. Maia Morgenstern s-a angajat ulterior la Teatrul Evreiesc de Stat.
„De la vârsta de 18 ani, am intrat în lumea artei. Așa se spune acum și așa se spunea și pe vremea mea. Am intrat cu un eșec. Eu n-am reușit din prima la Facultatea de Artă Teatrală și Cinematografică – Institutul de Artă, cum se numea pe vremea mea, IATC – UNATC, acum. Iată, n-am reușit la examen din prima.
Aveam 18 ani și am căzut la examen, și n-a fost tocmai plăcut, ca orice căzătură. A fost usturător, a fost greu, cu lacrimi, cu durere ascunsă, că nu-mi venea să recunosc cât de tare mă doare. N-am stat niciun moment acasă. Mergeam pe străduțe și mă plimbam. Și mamei îi era mai greu decât îmi era mie.
Am aflat după, nu am aflat atunci. Mi-a fost sprijin, cum s-a priceput și ea, la vârsta ei, cu dragostea ei de mamă, să trecem peste, să mă încurajeze și să-mi aline suferința reală a unui eșec la un prim examen. Nu am stat acasă și m-am dus imediat să lucrez, la Teatrul Evreiesc de Stat. Am dat și acolo o formă de examen, de concurs, de audiție. M-am aruncat în vâltoare, am înotat în ape adânci, deși nu prea știam să înot. La 18 ani, aspiram către… Voiam să devin actriță. În ce fel, cum, era o poveste lungă. Se repeta, în fiecare an, cu fiecare generație, în forme diferite.
Vorbim de o poveste care s-a petrecut acum 43 de ani. Eu acum am 61 de ani. Eram speriată, nesigură pe piciorușele mele. Aveam toate motivele să fiu nesigură, nu știam prea multe. Cred în educație, în învățătură, în a săpa mai adânc.”, a povestit Maia Morgenstern
Maia Morgenstern i-a salvat viața soției lui Natanticu
În urmă cu ceva timp, Eliza Natanticu a fost aproape să își piardă viața. Artista a ajuns pe masa de operație pentru o intervenție minora, la nivelul ovarelor, care nu trebuia să pună prea multe probleme. Însă, vedeta a contractat o bacterie din spital, iar totul a luat o turnură tragică.
„Am suferit o intervenție minoră în zona ovarelor, nimic ieșit din comun. Am luat o bacterie. Noroc că am avut-o alături pe doamna Maia Morgenstern, dânsa a vorbit cu doctorii, m-a ajutat foarte mult. Ulterior am fost operată încă de două ori, pentru a vedea care este problema, a treia oară urma să mă taie de sus până jos, nu am mai fost de acord.
Cumnatul meu a vorbit cu un medic la acel moment, acela i-a spus că vindecarea pleacă și de la minte, de la cap și i-a spus: Spune-i să își spună așa, îmi impun ca fiecare celulă din corpul meu să se vindece, să se regenereze și îmi impun autovindecare, sunt bine, sunt perfect sănătoasă.
Am spus cu atâta convingere și credință în Dumnezeu! În acel moment Cosmin era lângă patul meu și îmi citea acatistul Sfântului Nectarie. După trei zile am ieșit din spital, de când am început meditația, și după 3 săptămâni în care mi-au băgat cele mai bune antibiotice, m-am vindecat. Atunci mi-am dat seama cât de importantă este puterea minții”, a declarat Eliza Natanticu, potrivit Can Can
