Cristian: „Luni începe școala. Mi-e indiferent dacă ajung vidanjori sau manageri, ciobani sau filozofi. Ei vor avea viața lor, eu pe a mea”

De luni, aproape 3 milioane de elevi se vor întoarce în bănci. Cu această ocazie, un părinte a transmis un mesaj despre cât de importantă este educația copiilor.

Cristian Daniel Aluculesi a scris: „Luni începe școala. N-am pus niciodată presiune pe copiii mei ca să învețe. Nu m-au interesat niciodată notele. Calitatea vieții lor de adulți va depinde doar de ei. Știu asta de mici.

Cristian: „Luni începe școala. Mi-e indiferent dacă ajung vidanjori sau manageri, ciobani sau filozofi. Ei vor avea viața lor, eu pe a mea” 1

Fii-miu își dorește o motocicletă ultimul răcnet, iar fii-mea o casă plină de animale. Nu mă bag, fiecare cu visul său. Le-am spus că singurii bani pe care o să-i vadă de la mine sunt pentru educația lor. Bani pentru cărți, cursuri sau meditații, dacă vor să aprofundeze anumite domenii. Bani pentru sport, excursii și bere. E tot ce pot să le ofer. Dacă vor mai mult, ține doar de ei. Mi-e indiferent dacă ajung vidanjori sau manageri, ciobani sau filozofi. Ei vor avea viața lor, eu pe a mea.

N-am ce sfaturi să le dau, am greșit eu suficient în tot ce am făcut de-a lungul timpului. Nu vreau să aibă grijă de mine la bătrânețe. Nu vreau pe cineva care să-mi aducă o cană cu apă când nu mai pot. E posibil să nu-mi fie sete. Nu țin neapărat să mă viziteze de Paște sau de Craciun și să mă alerge cu o droaie de nepoți. Poate să ieșim câteodată la un pahar de vin și să ne spunem povești.

Dacă mai apuc pensia, o să vând tot ce am, iar lor n-o să le rămână nimic de pe urma mea. O să-mi cumpăr o rulotă, iar ultimii 5-10 ani, cât voi mai putea trăi omenește, o să mă plimb prin lume. Nevastă-mea e încântată. Mi-a spus ca abia așteaptă să treacă ăștia 20 de ani, cât mai avem până atunci. Când n-oi mai putea deloc, mă duc singur la azilul de săraci sau închei socotelile cu viața discret.

Nu-mi trebuie nici bani de înmormântare. Vreau ceva simplu. Cumpăr de la o prietenă, care sta lângă cimitir, un metru pătrat la ea în curte. 20 de euro. Ieftin. Mi-am făcut rost de un butoi în care să mă bage în picioare. O singură dorință am. Să-mi lase capacul deschis, să pot scoate capul puțin afară și să mă uit peste gard la morții ceilalți, să-i văd aliniați frumos și să strig din când în când la ei: “Ți-ai dracu de morți ce sunteți! ” Să-mi bag capul repede înapoi ca să nu mă vadă și să râd de fețele lor nedumerite.”

Folosim cookie-uri pentru a vă oferi cea mai bună experiență online. Acceptând că acceptați utilizarea cookie-urilor în conformitate cu politica noastră privind cookie-urile.