(foto: Revista Cinema, 1975 )
Astăzi, orice român va recunoaște imediat numele lui Jean Constantin. Faimosul actor a fost unul dintre cei mai importanți artiști din istoria poporului nostru, însă nu mulți oameni știu că el a fost la un pas de a-și pierde viața la o vârstă fragedă! Cu multe decenii în urmă, Jean Constantin a făcut infarct dintr-un motiv incredibil.
Un infarct survenit a fost la un pas de a-l răpune pe Jean Constantin, cu 30 de ani înainte de a muri. Totul s-a petrecut într-o noapte în care actorul se afla alături de mai mulți colegi în Cimitirul Bellu. Atunci, cascadorul Vasile Popa a intrat într-un coșciug gol găsit pe o alee a cimitirului și l-a prins de picior pe Jean Constantin.
„A zis doar un «Au!», apoi a căzut ca secerat pe alee. Imediat am sărit din coșciug și am început să-i dau palme și să-l zgâlțâi, dar Jean rămânea inert.
Făcuse infarct! «Ăsta a murit!», au spus și ceilalți actori. Noroc cu un gropar care era prin zonă. Nici nu mai știu ce i-a făcut lui Jean, că mă panicasem și eu, dar l-a readus la viață”, a povestit Vasile Popa, conform click.
Maestrului îi plăcea de mic să spună poezii, iar parinţii îl încurajau, mama lui avea voce, iar tatăl lui era comic. În anii tinereţii, a lucrat ca muncitor normator în portul Constanţa, unde împreună cu o parte dintre colegi a înfiinţat o brigadă artistică.
A fost remarcat de regizorul Sergiu Nicolaescu, care în 1973 l-a distribut în filmul “Nemuritorii” (lansat în 1974). În 1973 a jucat şi în filmul “Explozia”, iar în 1974, în pelicula “Un comisar acuză”, scrie Adevarul.
A fost unul dintre cei mai mari actori români de comedie şi de revistă, remarcându-se de-a lungul timpului în spectacole de divertisment şi în show-uri de televiziune. Rămân memorabile scheciurile interpretate alături de alţi mari actori, precum Dem Rădulescu sau Ştefan Bănică. S-a bucurat de o deosebită popularitate şi a susţinut numeroase spectacole atât în România, cât şi în străinătate, în turnee efectuate alături de alte nume mari ale scenei româneşti.
„Umorul românesc este un umor… vesel, ca să spun așa. Nu e răutăcios, disprețuitor. Nu e infatuat, de sus. Mă gândesc la umorul înțelept al țăranilor noștri. ,,plăcerea de a glumi inteligent”, cum spune Moromete. O plăcere care-i uneşte, nu-i separă pe oameni.
Chiar şi cind critică, umorul românului e înțelegător, nu dur. Aduceți-vă aminte de Pristanda in celebra scenă a steagurilor două la prefectură, două la calindrală. Nea Iancu îl prinde cu ocaua mică ,dar socoate că nu e cazul să-l ia de guler, e suficient să-l ia… peste picior!” – Jean Constantin (Revista Cutezătorii, 1982)