Update martie 21, 2024 
Ajuns la 87 de ani, Ion Lăceanu, unul dintre cei mai talentați soliști de folclor de la noi, s-a dus singur la azilul de bătrâni, iar asta pentru că nu mai suporta povara singurătății. A rămas văduv în 2016, iar de atunci nu-și găsește liniștea. Ion Lăceanu a povestit cum e viața la azil, cât plătește și ce pensie are.
Ion Lăceanu, poreclit „omul-orchestră” datorită talentului său de a cânta la multe instrumente, se află de câțiv ani la un azil din București, din zona Circului. Spune că e mulțumit de tratamentul de acolo, se simte respectat și îngrijit. Are noroc și cu fiul său, care îl vizitează des și îi aduce tot ce mai are nevoie, informează libertateapentrufemei.ro.„Mâncarea aici este satisfăcătoare, avem trei mese pe zi, dacă ne e foame, între mese, mai primim fructe sau câte o prăjitură, nu mă plâng.
Am nimerit bine, este un loc curat, există respect. Ce am auzit că se întâmplă, prin alte părți, m-a îngrozit, li s-au luat casele bătrânilor, au rămas pe drumuri.Aici, taxa lunară costă cam 3.000 de lei, cu totul, poate un pic mai mult, dar am o pensie de peste 3.000 de lei, după o viață de muncă, este binișor, nu e rău. Alți artiști au pensie mică, de vreo 1.400 de lei, pentru că au lucrat la negru.
Eu dorm liniștit, mi-am asigurat o pensie decentă, pentru zile grele. Fiul meu mă vizitează foarte des, el mai îmi cumpără tot ce e nevoie, și acoperă cheltuielile suplimentare. Eu am vrut să vin la azil, după decesul soției, când casa devenise prea mare și prea goală, fără ea”, susține Ion Lăceanu, exclusiv pentru Playtech Știri.
Din păcate, viața la azil l-a îndepărtat de muzică, dar și de prietenii din breasla folcloriștilor. „S-a așternut tăcerea. Din când în când, mai mă sună câte cineva. Tăcerea înseamnă ceva…Dacă au tăcut, înseamnă ceva… Aici, la azil, nu am cântat niciodată și nici nu am să cânt, nici n-aș putea. Fără orchestră, n-ar avea niciun farmec”, s-a mai confesat artistul pentru sursa menționată.
Ion Lăceanu a trăit o viață pe marile scene, așa că are ce le povesti colegilor de la azil. A rămas memorabil recitalul lui din 1963, la Ambasada României din America, pentru John F. Kennedy, cu doar câteva luni înainte ca politicianul să fie asasinat.
„Cântam cu mai mulți colegi la Ambasada României din America, pentru corpul diplomatic, erau prezenți J.F.Kennedy și soția lui, Jacqueline Kennedy. Erau atât de eleganți, de joviali. Mi-a plăcut de el, avea carismă, era foarte elegant și un mare iubitor de muzică. Ne-a ascultat, a aplaudat, iar, la sfârșit, el și soția lui ne-au trimis un coș cu flori pe scenă, apoi au dat mâna cu noi. Pe atunci, soția mea era însărcinată, așa că pe fiul meu îl cheamă și Robert, ca pe fratele lui J.F.Kennedy, nu i-am pus John, pentru că așa mi se zice mie. Am făcut asta în amintirea familiei fostului președinte american”, a mai declarat Ion Lăceanu pentru Playtech Știri.
Ce pensie are Ion Lăceanu după 60 de ani de carieră
Ion Lăceanu a dezvăluit care sunt veniturile pe care le încasează de la statul român după mai bine de 6 decenii pe scena muzicală. Artistul stă la un cămin de bătrâni, unde spune că nu-i lipește nimic și are parte de socializare. Pentru azilul din zona Circului Metropolitan din Capitală scoate din buzunar o sumă considerabilă, de 3.000 de lei. În schimb, pensia solistului depășește valoarea achitată lunar pentru a primi îngrijirile necesare.
Cântărețul originar din județul Teleorman este vizitat foarte des de fiul său, Robert, care îi aduce tot felul de bunătăți. „Omul orchestră” nu se plânge și se consideră o persoană perfect lucidă la cei 87 de ani ai săi.
„Aici, taxa lunară costă cam 3.000 de lei, cu totul, poate un pic mai mult, dar am o pensie de peste 3.000 de lei, după o viață de muncă este binișor, nu e rău. Alți artiști au pensie mică, de vreo 1.400 de lei, pentru că au lucrat la negru. Eu dorm liniștit, mi-am asigurat o pensie decentă pentru zile grele. Fiul meu mă vizitează foarte des, el mai îmi cumpără tot ce e nevoie și acoperă cheltuielile suplimentare”, a spus Ion Lăceanu, citat de fanatik.ro.
„Mâncarea aici este satisfăcătoare, avem trei mese pe zi, dacă ne e foame, între mese, mai primim fructe sau câte o prăjitură, nu mă plâng. Am nimerit bine, este un loc curat, există respect. Ce am auzit că se întâmplă, prin alte părți, m-a îngrozit, li s-au luat casele bătrânilor, au rămas pe drumuri”, a mai adăugat Ion Lăceanu
