Update iunie 13, 2022 În primii ani după al Doilea Război Mondial, autorităţile comuniste au decis transformarea Hunedoarei dintr-un orăşel cu 6.000 de locuitori, într-un uriaş centru metalurgic în jurul căruia aveau să se dezvolte atât oraşul, cât şi centrele miniere din Munţii Poiana Ruscă şi din bazinul carbonifer Valea Jiului.
Pentru a proteja Hunedoara de atacuri aeriene, mai multe buncăre au fost săpate în stânci, în vecinătatea Castelului Corvinilor.
Buncărele din anii ´50
În anii ´50, relatează foşti angajaţi ai combinatului, pe dealurile din jurul Hunedoarei au fost amplasate sisteme de protecţie împotriva atacurilor aeriene. Ruinele unui astfel de loc au rămas în vecinătatea Castelului Corvinilor, deasupra depoului de locomotive al fostei căi ferate Hunedoara – Ghelari, informează adevarul.ro.
Lângă depoul dezafectat în anii 2000 sunt mai multe clădiri devastate, despre care unii localnici susţin că au fost ale unei unităţi militare antiaeriene, care a funcţionat aici până la începutul anilor ´60. Din dreptul lor, o potecă urcă abrupt pe coama dealului, unde printre copaci se vede o construcţie de beton neobişnuită. Este intrarea într-un buncăr semiîngropat, folosit ca post de apărare antiaeriană. Adăpostul militar cuprindea două încăperi subterane, în care se cobora prin trape şi pe scări verticale. În interiorul lor se văd rămăşiţele unor animale, care nu au mai putut ieşi din ele.
CIA ştia de existenţa buncărelor
Mai multe adăposturi antiaeriene au fost construite în Hunedoara primilor ani de comunism. Unele au fost identificate de spionajul american. „Aceste buncăre sunt suficient de spaţioase încât să permită locatarilor din vecinătatea lor şi muncitorilor să se adăpostească aici. Buncărele au fost construite la o adâncime de cinci metri sub pământ şi au pereţii din beton atât de puternici încât, potrivit oamenilor de la faţa locului, ar putea rezista chiar şi bombelor atomice”, arată un raport al CIA din 20 decembrie 1955.
Unele buncăre s-au năruit, sub dărâmăturile combinatului siderurgic. „Un buncăr subteran a fost clădit în vecinătatea fostei şcoli de ucenici din combinat. îi spuneam „ALA” (n. red. Apărare Locală Antiaeriană), şi eram aduşi uneori să facem curăţenie în el şi să întreţinem. Avea instalaţii de ventilaţii şi apă şi tot ce îi trebuia pentru ca în caz de bombardament oamenii să se poată adăposti acolo. Acum locul este de nerecunoscut”, povesteşte Ioan, un fost angajat al uzinei electrice a combinatului siderurgic.
De la începutul anilor 60, zona industrială a Hunedoarei a fost protejată, timp de cinci decenii, de patru unităţi militare de rachete care compuneau Regimentul 15 Rachete şi Artilerie Antiaeriană din judeţul Hunedoara. Ruinele centrului lor de comandă, un buncăr uriaş, semiîngropat, se afă în pădurea Hăşdatului, de la marginea municipiului.
