Update septembrie 3, 2021 Alex Dima a făcut un inventar al guvernelor pe care România le-a avut. Stăm foarte prost la capitolul nervi și încredere. Prea mulți hoți la guvernare.
Alex Dima: „25 de guverne am avut in 31 de ani.
Iar din 1862, au fost la carma tarii, 131 de guverne. In medie, un an si un pic au reusit sa reziste cei care au preluat fraiele puterii.
Ca o paranteza, Marea Britanie, de exemplu, in 160 de ani a avut 41 de guverne. In Germania, Angela Merkel este in functie din 2005.
Ce spun toate aceste schimbari despre noi?
(foto telegrafonline.ro)
In primul rand, ca nu stim sa facem echipa.
Ca nu stim, nu vrem, nu putem sa avem continuitate intr-un proiect.
Suntem instabili, suciti.
Iar dovada se vede si simte. N-avem autostrazi, n-avem spitale, educatia se face cu schemele invatate la inceputul comunismului.
Sa mai pomenesc de tradare? Cel mai bun exemplu este batalia actuala din PNL si Coalitie.
Ce putem face?
Sa tragem aer. Sa fim mai calmi, mai calculati/chibzuiti, mai luminati la minte si chip, sa producem schimbari/sens in jurul nostru. Noi. Ca politicienii, vedeti bine, au alte treburi”.
Radu Burnete: „Plătim un cost imens în acești ani pentru prăbușirea educației în anii tranziției când li s-a permis tuturor impostorilor să înființeze universități și să acorde diplome care nu valorează nici cât hârtia pe care au fost imprimate. Universitatea românească a fost distrusă în acei ani și instituțiile și companiile s-au umplut de sute de mii de oameni care nu înțeleg pe ce lume trăiesc fiindcă la facultate au petrecut mai mult timp la secretariat decât la bibliotecă.
Mai grav, unii dintre acești oameni au devenit la rândul lor profesori pregătiți perfect să strice alte generații. Modul în care a fost gestionată școlarizarea în timpul pandemiei îmi pare că bate ultimul cui în educația din România pentru că a făcut praf și pulbere și învățământul gimnazial. Sute de mii de copii vor fi trecut cu grație pe lângă chestiunile minime de care ai nevoie într-o lume modernă.
Vor ajunge fragili și lipsiți de cunoaștere elementară într-un sistem universitar care cu câteva excepții este numai bun să-i toace până la capăt.
Unii copii vor fi salvați de părinți și alții de câte un dascăl care se mai ține cu dinții de cum ar trebui lucrurile să fie. La nivel general însă ne paște un dezastru care nu știu cum mai poate fi evitat”.
