Update February 24, 2026Bolojan, despre „Ilie Sărăcie” sau „Ilie Taie-Tot”: „E ușor să pui etichete. Eu mi-am asumat răspunderea după ce s-a cheltuit mai mult decât ne permiteam.”
Și mai zice ceva care ar trebui să ne înghețe puțin entuziasmul la glume: România plătește dobânzi de peste 10 miliarde de euro pe an. Nu pe spitale, nu pe autostrăzi. Pe dobânzi.
1) „Taie-tot” e slogan. Realitatea e matematică.
Dacă ani la rând:
ai cheltuit peste venituri,
ai umflat consumul pe împrumut,
ai amânat reformele,
…vine inevitabil momentul în care: nu mai poți consuma decât cât produci și cât îți permiți.
2) Etichetele sunt comode. Întrebările sunt grele.
Cine a semnat anii în care „merge și așa”?
Cine a împins cheltuieli în sus, dar acum plânge teatral că „se taie”?
Bolojan spune direct: cei care azi lipesc etichete n-au avut curajul să-și asume corecția.
3) „Sărăcie” nu e că tai. „Sărăcie” e când nu mai poți plăti.
Și atunci nu mai tai „sporuri”. Tai investiții. Tai servicii.
Și, în final, tai viitorul.
Dacă plătim anual dobânzi de peste 10 miliarde €, ce tăiem prima dată: risipa sau investițiile?
Bolojan, conform RTV :Suntem în situația în care nu poți corecta niște deficite enorme, niște împrumuturi foarte mari pe care le-am luat, niște dobânzi mult prea mari pe care le achităm an de an, care depășesc 10 miliarde de euro într-un an de zile, decât în situația în care ne reducem cheltuielile, ne creștem veniturile și creăm condiții pentru ca să avem o economie mai puternică care să genereze atât prosperitate, cât și creștere economică în anii următori din care să alimentăm suplimentar bugetul de stat. Nu există soluții pentru acest lucru și gândiți-vă că acești ani în care am cheltuit mult mai mult decât ne-am putut permite nu se pot corecta de pe o zi pe alta. De aceea am fost în situația să luăm aceste măsuri”
Eu zic așa:
Poreclele sunt ieftine.
Dobânzile nu.
