Update February 20, 2025 
(Revista Cinema, 1981)
Crescut pe malul Mării Negre, Ilarion Ciobanu a visat în copilărie că va fi marinar, însă viața însă a avut cu el alte planuri, conform Adevarul.
„Am trăit ca pasărea cerului — portul e un părinte mare şi generos care dă de mâncare la toate păsările… la 12 ani am intrat băiat de prăvălie, după care a urmat lunga caravană de meserii: hamal, țăran cu sapa, tractorist, minier, săpător, tâmplar, șofer, marinar, pescar şi altele — că doar n-o să le înșirăm acum pe toate — până când am dat examen la Institutul de artă teatrală şi cinematografică” Ilarion Ciobanu, (Revista Cinema, 1972)
La 12 ani, este angajat ca „băiat la prăvălie”, apoi devine hamal, ţăran cu sapa, tractorist, miner, săpător, tâmplar, şofer, marinar, pescar şi altele.
(Revista Flacăra, aprilie-iunie 1960)
Tot la 12 ani, în vreme de război, este arestat, după ce împreună cu nişte prieteni, aflaţi în căutare de porumbei prin magaziile Oborului din Constanţa, a intrat într-un depozit de torpile nemţeşti. Copiii au fost reţinuţi, au fost duşi la chestură şi au fost bătuţi, însă, fiind copii, au fost eliberaţi a doua zi, scrie Radio Romania Cultural.
Ilarion a mers, cu primii bani câştigaţi în port, ca hamal, să îi cumpăre mamei sale o haină de astrahan, apoi i-a dăruit-o acesteia, a îmbrăcat-o cu cadoul, şi a invitat-o la o „mândră” plimbare pe faleza din Constanţa.
S-a angajat, apoi, ca brigadier pe şantierul Bumbeşti-Livezeni, unde a devenit fruntaş şi a fost medaliat. A fost şi şofer de basculantă, fiind angajat să transporte piatră din localitatea Ovidiu pentru Canalul Dunăre-Marea Neagră.
În tinereţe a practicat rugby de performanţă, debutând în anul 1948, sub îndrumarea antrenorului Gustav Fanella, la clubul „Ştiinţa” Bucureşti, ca jucător de „linia a doua”, un înaintaş de temut, pe care colegii de echipă l-au poreclit „Claris” sau „Gloabă“ – pentru că „era înalt şi alerga ca un cal“.
La vârsta de 20 de ani, trăieşte şi drama pierderii mamei sale, când aceasta nu împlinise 39 de ani.
(Revista Cinema, 1972)
Imediat după aceea, Ilarion se însoară cu o profesoară de limba franceză, mariaj care nu va dura, iar după divorţ, ea s-a mutat definitiv la Paris.
A încercat, apoi, să intre la mai multe facultăţi – construcţii navale, mecanică, geografie – însă viitorul mare actor nu părea atras de niciuna dintre aceste specializări.
Tânărul care a visat toată viaţa să devină marinar, şi-a încercat, în anul 1958, şansa de a intra la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, lucru pe care l-a reuşit, însă la scurt timp, şi această instituţie de învăţământ i-a devenit plictisitoare.
