Olga Tudorache despre trădarea lui Cristea Avram și impactul asupra vieții sale

Update iunie 6, 2024 Olga Tudorache despre trădarea lui Cristea Avram și impactul asupra vieții sale 1

Olga Tudorache și Cristea Avram erau căsătoriți de doar șase ani și aveau împreună un fiu, când în 1965, Cristea a fost selectat să joace alături de Marina Vlady în filmul “Mona, l’étoile sans nom”, regizat de Henri Colpi. Între cei doi actori s-a înfiripat rapid o iubire pasională. Deși Marina Vlady era încă măritată la acea vreme, Cristea Avram a decis să-și părăsească familia și să fugă la Paris cu ea. Din păcate, relația lor nu a durat mult, dar rănile lăsate în urma acestei aventuri au fost profunde pentru Olga Tudorache.

Evenimentele din 1965 au avut un efect devastator asupra Olgăi Tudorache. Deși avea doar 36 de ani, șocul și suferința au făcut-o să albească peste noapte. Actrița a trecut cu mare dificultate peste această dramă personală și a ales să nu se mai recăsătorească niciodată, scrie click.ro.

Într-un interviu ulterior, Olga Tudorache a reflectat asupra acestui episod dureros din viața sa, subliniind cât de greu a fost să facă față trădării și să-și refacă viața după această despărțire.

Amintirile Olgăi despre fostul său soț și despre perioada în care s-au cunoscut sunt răvășitoare. Ele au fost publicate în cartea “Viața pe o scândură – Teatrul Nottara” scrisă de Doina Papp. Olga a povestit cum l-a cunoscut pe Cristea Avram în timpul repetițiilor pentru spectacolul “Antoniu și Cleopatra” la Teatrul Armatei. Inițial, nu l-a agreat, însă după ce l-a văzut jucând în filmul “Darclee”, s-a îndrăgostit nebunește de el.

Chiar mi-era antipatic la început, Cristea. Zâmbea, cu dantura aia superbă, și când voia să se derobeze de la un răspuns, ieșea învingător pentru că era fermecător când zâmbea. Într-o zi am intrat la Aro să văd și eu filmul acela mult lăudat cu un om pe care nu-l agream deloc. Am ieșit îndrăgostită moartă, lulea”, a povestit Olga.

După despărțirea de Cristea Avram, Olga Tudorache și-a continuat cariera prolifică în teatru și film. Nu s-a mai recăsătorit, alegând să se dedice complet artei și fiului său. Pe de altă parte, Cristea Avram nu a reușit să-și construiască o carieră internațională de succes și a murit la vârsta de 59 de ani.

O ținută aristrocrată, o voce tulburătoare
Olga Tudorache s-a născut pe 11 octombrie 1929, în comuna Oituz din judeţul Bacău. În anul 1951, a absolvit Institutul de Teatru şi a intrat în echipa Teatrului Tineretului din Bucureşti, unde a jucat până în anul 1966, când instituţia teatrală a fuzionat cu Teatrul Nottara. De atunci, actriţa a jucat la Teatrul Mic, până în anul 1978, la Teatrul Foarte Mic şi la Teatrul Naţional din Bucureşti. În anul 1976, Olga Tudorache a devenit conferenţiar universitar la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale”, la catedra de actorie. În anul 1990, a devenit profesor şi a pregătit actori până în anul 1997, retrăgându-se efectiv din învăţământ în anul 2000. Pe studenţii la actorie îi sfătuia să înveţe disciplina „interioară”, fără de care această meserie nu se poate face „curat şi bine”, scrie Adevarul.

Olga Tudorache a debutat pe scenă în 1951, la 23 de ani. Publicul a plăcut-o încă de la început: o ținută aristocrată, voce tulburătoare, interpretare magistrală.

Mare interpretă de dramă, Olga Tudorache a întruchipat rolurile „Edith” din David Copperfield de Charles Dickens, „Maşa” din Cadavrul viu de Lev Tolstoi, „Antigona” de Sofocle, „Ducesa de Gloucester” din Richard al II-lea de William Shakespeare, „Vitoria Lipan” din Baltagul de Mihail Sadoveanu, „Lona Hessel” din Stâlpii societăţii, de Henric Ibsen, „Kitty Warren” din Profesiunea doamnei Warren de George Bernard Shaw, „Beatrice” din Efectul razelor gamma asupra anemonelor de Paul Zindel, „Maria Vasilievna” din Unchiul Vanea de Anton Pavlovici Cehov etc, scrie radioromaniacultural.ro.

A fost distribuită în mai multe filme, printre care Directorul nostru (1955), Haiducii (1960), Tudor (1962), Răpirea fecioarelor (1967), Răzbunarea haiducilor (1968), Mihai Viteazul (1970), Bietul Ioanide (1979), Domnişoara Aurica (1986), Tusea şi Junghiul (1990), Drumul câinilor (1991)

Folosim cookie-uri pentru a vă oferi cea mai bună experiență online. Acceptând că acceptați utilizarea cookie-urilor în conformitate cu politica noastră privind cookie-urile.