Update decembrie 14, 2023 La 93 de ani, Maria Cocolan, crapă lemne, face curățenie, se îngrijește de casă, hrănește și câteva animale. Este printre puținii momârlani rămași în zona Văii Jiului. Acești oameni ai munților s-au ocupat de când se știu cu creșterea animalelor, iar bătrânica ce dă clasă tinerilor nu se dezice de treburile gospodărești nici când se apropie de vârsta de 100 de ani.
„Am crescut și trăit în Jieț și Dâlja (n.r. cătune al Văii Jiului, locuite în trecut de momârlani) și apoi m-am mutat aici, lângă Aninoasa. Am muncit poate mai mult ca un bărbat toată viața. Am cioplit, am lucrat la pădure, am crescut oi, vaci și cai. Când eram mai în putere, eram bună negustoare de cai.
( Maria Cocolan)
Am luat cai răi și i-am îngrijit până i-am făcut buni, de îi dădeam apoi oamenilor. Am umblat și muncit mult în viața mea. Mi-a plăcut să merg la biserică. Acum, la 93 de ani, Dumnezeu mă ține în putere. Muncesc și acum toată ziua. Nu pot să stau degeaba, oricum nu are cine lucra în locul meu”, spune Maria Cocolan, potrivit zhd.ro.
Micile încăperi din casa tradițională sunt împodobite cu fotografii de familie și icoane. Biblia și câteva cărți bisericești îi țin și ele de urât Mariei, alături de pisicile și câinele său.
„Nu am făcut școală, dar am învățat să citesc umblând cu vacile pe dealuri. Mi-a plăcut să citesc Biblia, să învăț și să spun poezii, dar acum, la vârsta mea, mă descurc mai greu. Citesc, dar cu ochelari. Am și eu o vârstă”, spune momârlanca Maria Cocolan, potrivit RTV.
Bătrânica povestește că soțul ei a murit în urmă cu 23 de ani, iar recent și-a îngropat un fiu, care murise la vârsta de 71 de ani. Mormintele celor doi se află pe dealul din vecinătatea casei sale, alături de locurile de veci ale altor rude și ale unor vecini. Momârlanii obișnuiesc să își îngroape morții aproape de gospodăria lor, în credința că astfel amintirea lor va rămâne vie pentru mult timp.
„Fiecare familie îşi îngroapă morţii în grădina cu pomi, ca peste câţiva ani copacii să crească peste morminte”, arăta etnologul Ion Vintilescu, într-un studiu despre momârlani din 1937.
Cine sunt momârlanii
Până la mijlocul secolulului al XIX-lea, când au fost deschise primele mine de cărbune din Valea Jiului din Hunedoara, regiunea de la poalele munților Retezat, Parâng, Vâlcan și Șureanu era populată de comunități de păstori, oameni ai muntelui cărora noii veniți în Valea Jiului le-au spus, în derâdere, „momârlani“, scrie Adevarul.
Familiile băștinașe din Valea Jiului (video) au rămas fidele creșterii animalelor și au refuzat, în general, să se angajeze în minele de cărbune. În scurt timp de la începerea exploatărilor miniere, numărul noilor sosiți în regiunea carboniferă, pentru a lucra în minerit sau la calea ferată, a depășit cu mult, pe cel al băștinașilor.
