Update martie 1, 2024 
Andreea Raicu și Tudor Chirilă au format în urmă cu mulți ani unul dintre cele mai frumoase cupluri din lumea mondenă. Andreea Raicu spune că s-au despărțit după 7 ani, când relația devenise toxică.
„Tudor este un om foarte complex cu care am trăit foarte multe şi aş avea o mulţime de spus… Este un om extrem de deştept şi extrem de creativ. Un om foarte talentat, cu care nu te plictiseşti niciodată, de la care am învăţat mult şi care m-a motivat. E mai inventiv şi mai priceput decât mine, ştie să facă de toate şi uneori improvizează. Deseori mă aştepta cu masa pusă.”, spunea Andreea Raicu, potrivit viva.
Chiar dacă pe atunci cei doi nu au oferit nicio explicație cu privire la despărțire, în urmă cu ceva timp, Andreea Raicu s-a decis să vorbească despre acest subiect sensibil, din dorința de a le oferi cel mai bun exemplu femeilor care o urmăresc în mediul online. Vedeta spune că relația ajunsese să fie extrem de toxică, iar fericirea a fost și ea pierdută cu timpul.
„Am avut o relaţie toxică, lungă, de şapte ani. Nu mai eşti tu, nu mai eşti fericit. Persoana respectivă în loc să te susţină, e împotriva ta…. Eşti veşnic tensionat, îţi pierzi încrederea în tine… Nu e un subiect dificil pentru că am putut să mă uit la ele. Relaţiile dificile pot fi şi la 40 de ani…’, a mărturisit aceasta, potrivit RTV.
”Nu faceți greșeala mea” Andreea Raicu, mărturisiri emoționante, după ce a pierdut una dintre cele mai dragi ființe
Se știe faptul că Andreea Raicu este o mare iubitoare de animale, dar și că mulți ani a avut alături un câine pe care l-a iubit mai presus de orice.
Împreună au trecut prin situații greu de descris în cuvinte, atât în ceea ce o privește pe ea, cât și pe el, având de-a lungul timpului mai multe probleme de sănătate, scrie wowbiz.ro.
Acum, vedeta a rememorat toată bucuria, dar și toată tristețea pe care le-a trăit alături de Efi și a făcut o mărturisire neștiută, de suflet, dorind astfel să le dea tuturor celor din online un sfat.
Andreea Raicu recunoaște că după pierderea câinelui său a trecut printr-o perioadă extrem de grea, motiv pentru care prietenele i-au venit în ajutor.
”Am greșit. Și simt nevoia să vă povestesc despre asta. Anul trecut în luna mai am pierdut unul dintre cele mai importante suflete din viața mea, pe Efi. Câinele pe care l-am adoptat acum 14 ani.
Avea 2 luni și multe probleme și m-am gândit că nu-l va lua nimeni. Deși nu era un moment potrivit să-mi iau un cățel, gândul că nu-l va vrea nimeni m-a făcut să-l adopt. L-am operat de multe ori, i-am făcut tratamente, am avut grijă de el și în timp s-a făcut bine.
Cred că a simțit că l-am salvat pentru că m-a răsplătit cu foarte multă dragoste, mai multă decât am simțit vreodată de la un câine. A fost sprijinul meu emoțional în perioadele de depresie și a fost singurul suflet care a simțit mereu cum sunt. În momentele în care mi-era greu și plângeam se așeza pe pieptul meu, mă lua în brațe și parcă îmi lua durerea.
În ultimii ani de viață a făcut cancer și deși tratamentul îi mai dădea 6 luni, Efi a stat cu mine încă 3 ani. A fost ca un miracol la care a contribuit un medic absolut minunat, căreia îi sunt profund recunoscătoare. Când a plecat a lăsat un gol imens pe care mi-e greu să-l descriu. O durere devastatoare care nu mă lasă să respir.
Mă simțeam de parcă pierdusem un membru al familiei. Mereu spuneam că atunci când pierzi un câine să iei altul a cărui dragoste îți ușurează suferința. Așa am făcut când a murit câinele mamei mele și a ajutat-o mult. Prietenele mele nu știau ce să facă să mă ajute, așa că una dintre ele mi-a sugerat să merg la o canisă și să văd dacă simt să iau un cățel. Am mers, dar nu voiam să văd nimic. Mi-au adus un ghemotoc fricos alb pufos să văd ce simt.
Nu simțeam nimic. În afara de durere și tristețe. Când am vrut să plec m-a izbit gândul că casa mea va fi goală fără Efi care abia plecase. M-a înspăimântat și mi-am zis că aș putea totuși să-l iau că va fi mai bine cu decât fără. Și, în același timp prietena mea, mi-a spus că dacă nu mă obișnuiesc cu el și nu-l mai vreau îl va lua ea…”, a scris Andreea Raicu, pe Instagram.
Crezând că pierderea câinelui poate fi înlocuită cu o altă iubire, cu un alt animal de companie, Andreea Raicu a adus acasă un altul, însă nimic nu mai era ca înainte.
Nici câinele nu se apropia de ea, nici ea nu simțea să fie un stăpân implicat și iubitor. Tocmai de aceea a fost nevoie de intervenția mamei vedetei, dar și de un bun prieten al acesteia, care îl și dresa pe patruped.
Astfel, Andreea Raicu și patrupedul au stat o perioadă despărțiți și abia apoi, când ea a revenit din vacanță, au mai încercat o dată să se reapropiere.
Și a doua oară a fost cu noroc, căci Andreea Raicu nu a mai simțit că-l trădează pe Efi, iar noul câine s-a dovedit a fi la fel de iubitor cu ea ca și cel care, din păcate, a decedat.
”Am plecat acasă cu ghemotocul pufos care tremura fără să am acel entuziasm pe care îl au oamenii care își cumpără un pui, acea bucurie pentru suflețelul atât de frumos. Nu aveam spațiu nici în inimă și nici în suflet. Am venit acasă și toată lumea era fascinată de cât de scump era, mai puțin eu. Eu nu puteam nici să mă uit la el, nici să mă joc cu el, să stau cu el.
Eu eram amorțită. Mama s-a mutat o perioadă la mine și devenise mămica lui. Eu nu aveam răbdare și nici chef. Mă simțeam ca mamă vitregă din povești. Ceea ce reușea să mă îmbuneze era gândul că era singur, departe de mama lui și avea nevoie de dragoste. A început să crească și să devină extrem de agitat, să facă dezastru în casă.
Încă nu învățase să-și facă nevoile afară sau pe pad, iar eu nu aveam nicio disponibilitate să curăț continuu după el peste tot. Plus că nu era atât de cald ca Efi, avea o natură mult mai independentă ceea ce nu îmi plăcea. Ca să nu mai spun că mă simțeam vinovată, simțeam că îl trădez pe Efi. Așa că l-am trimis la mama. M-am gândit că în timp va învăța, iar eu voi face spațiu pentru el. Nu a fost așa. M-am chinuit încă o perioadă până când, cel care îl dresează l-a luat la el.
Nu îmi era dor de el și nici nu îi simțeam lipsa în casă. Era bine așa. M-am gândit că cel mai bine era să-l dau cuiva care să-l iubească și să aibă grijă de el. Și am și găsit, dar am început să mă simt vinovată ca îl abandonez. M-am întors din vacanță și abia după o luna l-am luat acasă pentru a mai face o ultimă încercare.
Să văd dacă totuși putem conecta într-un fel sau altul. Și parcă a simțit, pentru că dintr-odată, era alt câine, mult mai blând, mai cald, mai calm, mai cuminte. Acum, pentru prima dată simt că începem să ne împrietenim. Că nu mă mai simt atât de vinovată că fac spațiul altcuiva. Efi este și va rămâne toată viața în sufletul meu și îmi va fi mereu dor de el.
Am făcut greșeala să cred că un alt câine mă va ajuta să trec mai ușor peste pierderea lui Efi. Nimic în afară de timp nu poate ajuta. Așa că atunci când pierdeți un astfel de suflet, luați-vă timp, nu faceți greșeala mea pe care, din fericire, am avut cum să o repar cu ajutorul mamei și a lui Erni”, a mai adăugat vedeta.
