Update decembrie 23, 2022 Florin Piersic a venit cu o replică pentru fiul său care nu crede că au o comunicare bună. „Faptul că noi doi nu putem comunica e un lucru cu care eu m-am obișnuit”, a spus acum câteva săptămâni, la Kanal D, Florin Piersic jr despre relația cu tatăl lui.
Fiul a mai adăugat și că la un eveniment de acum câțiva ani la care amândoi au fost prezenți s-a simțit rănit de propriul său tată. „El a venit și a făcut cumva bășcălie și cred că acela a fost un moment de ruptură pentru că m-a durut. Ciudat e că el nu și-a dat seama că îl lovește pe propriul lui fiu”, a mai dezvăluit Florin Piersic junior, la Kanal D, potrivit Libertatea.
Auzind declarațiile făcute de Florin Piersic jr, acum câteva săptămâni, la Kanal D, Mihai Morar l-a întrebat pe Florin Piersic dacă e o suferință relația pe care o are cu băiatul lui. „Nu e nicio suferință, cum să nu am relație cu el. Dar cum să nu am eu cu el? Pentru mine, el e un actor extraordinar de talentat, de bun și știe mult”, a spus actorul.
Și a continuat: „Am fost tatăl lui întotdeauna, eu simțeam nevoia să fiu aproape de ei chiar dacă eram despărțit de Tatiana. Aveam pentru ea un sentiment cu totul și cu totul special. Iar el era băiatul meu și așa a rămas și așa va rămâne toată viața mea, Florin Piersic jr”.
„Mi-ar fi plăcut să joc cu el, împreună”
„Adevărul este că mi-ar fi plăcut să joc împreună cu el, dar piesa pe care mi-a dat-o el, nu-mi place să mai dezvolt subiectul ăsta, Frații se chema, mie nu mi-a plăcut piesa. Nu m-am văzut jucând în această piesă.
Eu simt imediat ce mai merge, ce aș putea să fac mai mult decât spune textul și atunci am spus nu. Acum , târziu de tot, regret că n-am jucat cu el la Bulandra această piesă unde mi-a propus el să o joc. Până la urmă a jucat-o, dar a jucat-o puțin, la Timișoara. Acum e târziu, bine, în profesia asta nu e târziu. Mi-ar fi plăcut să joc cu el, împreună”, a mai declarat Florin Piersic
Florin Piersic Jr, astăzi pe Facebook: „Denise Rifai nu a știut un lucru esențial. Anume că îmi propusesem să fiu sincer, orice m-ar fi întrebat, și să nu ocolesc nici o întrebare. Dacă ar fi știut, poate că întrebările ei ar fi fost mult mai incomode.
Oricum, după această emisiune am fost sunat (aproape imediat) de doi celebri podcast makers. Aveam numerele lor salvate în telefon, așa că n-am răspuns. Libertatea pe care mi-am luat-o în emisiunea Denisei nu se va repeta prea curând. Am multe lucruri de rezolvat, atât în plan profesional cât și personal, și nu cred că e bine să mă opresc din drum ca să văd ce prostie a mai scris vreun tabloid.
Las link-ul către întreaga emisiune în primul comentariu. (Mulțumesc, Denise Rifai, pentru profesionalism și pentru ocazia oferită.)
Acum, trag o linie groasă (cu markerul negru) și încerc să înțeleg ce mi s-a întâmplat în acest an. Am învățat multe lucruri. Mi-am luat destule șuturi, în toate felurile posibile. M-am despărțit definitiv de niște oameni, și am întâlnit alții, de care m-am apropiat iremediabil. Am scris (încă) un scenariu de film, poate (încă) unul care nu va ajunge niciodată să devină realitate. Nevermind. M-am bucurat că am putut să scriu din nou. În general, Sonia și Sașa au fost cele două motive de a merge mai departe.
Cu toate că, pe măsură ce eu înaintez în vârstă, cele 24 de ore ale unei zile par să se comprime îngrijorător, trag speranță că o să duc la capăt câteva lucruri frumoase, în 2023.
Încerc să mă prefac că nu există viruși, pandemii, operațiuni militare speciale. Încerc să uit felul în care, chiar acum, supraviețuiesc mulți oameni, fără apă sau curent electric, în frig și disperare.
Mergem înainte.
România nu se mai face bine, dar noi mergem înainte.
În al doilea comentariu, o să găsiți un link către „Moș Crăciun cu plete dalbe”, în interpretarea Corului Madrigal.
(Explicație: eram în mașină, ascultam Radio România Cultural. Am prins o parte dintr-un interviu cu Veronica Bojescu, o doamnă care, pe vremuri, a făcut parte din celebrul cor. M-au impresionat profund discursul și poveștile ei (probabil că, acum, are undeva în jur de 85 de ani). La un moment dat, interviul s-a întrerupt și a fost difuzat cântecul cu Moș Crăciun.
A durat un minut și jumătate. Atât. Dar mi-a atins cele mai ascunse răni, și mi le-a mângâiat cu putere de vindecare. Repet: un minut și jumătate. Încercați. Brusc, mi-am adus aminte care este, de fapt, adevăratul spirit al Crăciunului. Crăciunul trăit acum foarte mulți ani, alături de mama mea.
Crăciunul care nu are legătură nici cu Mariah Carey, nici cu Pepsi sau Coca-Cola, și nici cu vreo Crăciuniță proaspăt ieșită de la salon sau sex-shop. E vorba de celălalt Crăciun. Crăciunul uitat. Încercați. Un minut și jumătate.)”
