Update septembrie 6, 2022 Mihai Traistariu a avut o relație bună cu mama sa. cu care chiar a discutat ca după moarte s-i tirmită un semn. Pentru că nu a primit niciun semn, Mihai Traistari a ajuns la concluzia că nu există viață după moarte și pentru asta dorește să se criogeneze.
Mihai Traistariu: „Pe 3 octombrie era ziua mamei mele, Natalia.
❤️❤️❤️
Semăn leit cu ea : același zâmbet, aceeași privire blândă, gura mică, ochii verzi, vocea tot de la ea o moștenesc, apoi sufletul ei cald și bun …
Mai vorbesc uneori cu ea. Prin casă. De nebun.
🙈🙈🤣🤣❤️❤️
Înainte de a muri, în 2006, am avut o discuție serioasă cu ea despre viața de apoi.
Știa că sunt pasionat de lucrurile paranormale și că-mi făcusem chiar o obsesie din asta.
I-am spus chiar așa : ” mamă, după ce nu vei mai fi … dacă vezi că există ceva pe lumea ailaltă … dă-mi semne, te rog. Nu mă lăsa așa, nelămurit. ” 🙈🤣❤️
Și ea mi-a zis : ” da, mamă. O să-ți dau tot felul de semne, ca să-ți dai seama că sunt eu, undeva, acolo “.
❤️❤️❤️
Peste 2 săptămâni a murit. Așa că … am început s-o caut prin casă disperat. 🙈🙈🙈
Vorbeam din nou cu ea. Citeam obsesiv despre Rai, Iad, viața de dincolo, despre Reîncarnare.
Nu credeam o iotă !
Dar citeam !
🤣🤣🤣🙈🙈🙈
Mă agățam de orice … numai să restabilesc un contact cu ea.
Îi lăsam semne prin cărți și, după câteva zile, deschideam cartea la pagina respectivă, crezând că primesc vreun semn de la ea.
Nimic.
🤣🤣🤣
Când auzeam zgomote prin casă … alergam într-un suflet crezând că sunt … semne de la ea.
🤣🤣🤣
Dar … nu erau ! Erau doar … zgomote.
Nu primeam niciun semn.
Niciodată nimic.
🤣🤣🤣
Doar o visez mereu. Atât. O visez atât de des că mă sperie lucrul ăsta.
O visez normal, prin casă, trebăluind, gătind, vorbindu-mi. E mereu veselă. Niciodată tristă. Îmi dă sfaturi, îmi povestește vrute și nevrute
În nebunia mea … notez. Notez imediat tot ce-mi zice.
Și, când mă trezesc … mă gândesc câte-o oră … ce semn e ăsta !?! … ce-o fi vrut să-mi transmită … ?!.
🙈❤️🤣
Mi-am iubit mult mama. De tata mi-a fost frică. Era violent. Urla și o bătea zilnic. Fără excepție.
Regret că n-a trăit până azi. L-aș fi potolit cu siguranță.
❤️❤️❤️
Iubiți-vă părinții cât sunt în viață !
❤️❤️❤️
P. S. : Nu m-a convins nimic până acum că există viață după moarte ! De aia și vreau să mă criogenez !”
Copilăria lui Mihai Trăistariu
Cu ocazia începutului noului an școlar, cântărețul și-a amintit de copilăria lui. Într-un interviu pentru ego.ro a dezvăluit cât de bine învăța, chiar dacă acasă nu avea toate condițiile.
„Eu am fost un tocilar desăvârșit, de-abia așteptam să înceapă școala. Am luat numai premiul întâi, aveam coronițe, șnururi cu insigne în piept, pentru comandanți de grupă și de unitate. Am fost și cel mai bun elev din școală, în clasa a-VIII-a am fost chemat în careu ca să țin un discurs. Eram foarte cuminte, numai în prima bancă.
La mine școala a însemnat ceva. Știu că astăzi se întâmplă exact opusul, copiii nu țin cont de școală, nici părinții nu își dau interesul. Nu mai contează așa mult școala. Există și Internetul care are informații bune, dar, nu știu, este o debandadă, ca să zic așa, pe partea de școală.
Nu mai este ce a fost, nu se mai învață la fel. Am învățat, am fost olimpic la 6 materii, la matematică și geografie am ajuns pe țară. Am luat 10 la intrare la liceu, am luat 10 la BAC la matematică, am făcut 3 facultăți”, a spus artistul, care își aduce aminte și de lipsurile din copilărie, potrivit Libertatea.
„Noi aveam atunci costumație de școală, uniformă cu cravată de pionier. Mie mi-a plăcut cu uniformă, am înțeles că unele școli revin, ține de fiecare școală. Mie îmi place cu uniformă, decât să vină fiecare pestriț și colorat. Parcă cu uniformă este mai altfel. Am fost în Japonia și am văzut pe stradă doar copii îmbrăcați la fel. Mi-a plăcut, mi s-a părut inedit. Noi am pierdut acest lucru”, a spus el.
