Update iulie 18, 2022 George Buhnici a avut o primă reacție după scandalul declanșat în ultimul interviu. „De ce, însă, din tot ce fac și spun asta s-a transformat în scandal, chiar și cu întârziere?”, se întreabă vloggerul, care susține că subiectul a fost amplificat pe Twitter și pe Facebook de către conturi false.
După valul de critici stârnit în spațiul public, George Buhnici a avut o primă reacție pe blogul său. El spune că este „norocosul soț al unei femei frumoase”, alături de care trăiește din 2007 și că, din cât se pricepe, „femeilor le place să fie admirate, respectate, să primească flori și complimente”:
„Să îi spui unei femei că arată mai tânără decât vârsta din buletin este ceea ce își doresc marea majoritate, mai ales după vreo 30 de ani. În cazul soției mele, chestia asta se vede. E meritul ei că se îngrijește iar asta m-a motivat și pe mine în ultimii ani să revin de la vreo 100 de kilograme spre o siluetă… normală.
Însă nu despre asta e scandalul zilei. Ci despre faptul că aș încuraja pedofilia și că aș fi misogin”.
„Era evident o metaforă”
Buhnici mai spune că nu e prima dată când își complimentează soția că arată mult mai tânără, că a făcut-o și în urmă cu 3 ani, când a spus public, pe Instagram, că aceasta „arată ca o minoră” și acuză că recentele sale declarații au fost amplificate pe Twitter și pe Facebook de către conturi false, anunță Hotnews.:
„Era evident o metaforă. Dacă o spune un comediant, e umor? Dacă o spun eu, de ce devine altceva decât o glumă, fie ea și de slabă calitate? Oricine mă cunoaște știe ce relație am cu soția și că nu încurajez pedofilia.
Nu mă așteptam ca, din tot ceea ce spun și fac, o metaforă să aibă un astfel de succes după un interviu pentru un show de la TV. Interesant este că interviul nici nu a avut succes, nici pe TV și nici online, în prima săptămână după publicare. Acel interviu a fost reîncărcat parțial pe unele grupuri online și amplificat în ultimele două-trei zile. Crezi că sunt paranoic? (…)
Chestiunea de mai sus se leagă însă cu altceva ce am spus în acel interviu.
Am criticat public expunerea obezității și celulitei.
Nu sunt primul care spune că avem o epidemie de obezitate. O spun medicii și o vedem cu toții. În #IGDLCC am abordat subiectul de mai multe ori cu medici și nu numai. Sunt știri și la TV constant. Cei care încă mai avem curajul să vorbim deschis și să deranjăm corectitudinea politică exagerată trebuie să o spunem deschis. Obezitatea este o problemă națională.
O persoană obeză nu alege să fie obeză dar e treaba noastră ca societate să încurajăm, să motivăm și să punem presiune pentru ca o problemă de sănătate publică să nu devină noua normalitate. Da, am spus că fetele ar trebui să mai treacă pe la sală. Întrebați antrenorii de toate felurile câți copii mai ajung la sport. Am spus-o pe un ton sarcastic, cu ironie, pentru un show de TV și a deranjat. Dar e adevărat.
De ce, însă, din tot ce fac și spun asta s-a transformat în scandal, chiar și cu întârziere?
Cum a ajuns o emisiune de cancan atât de relevantă pentru caracterul meu? Ce se întâmplă cu mine de o vreme de apar la câteva luni cu câte un scandal în care aparent jignesc o categorie defavorizată?
Hai să vedem cine lansează însă aceste procese de imagine?
Anatomia lor este aproape identică. O bucată cu potențial se scoate din context apoi ajunge pe Reddit sau pe unele grupuri de facebook. Subiectul este apoi amplificat pe Twitter și facebook de conturi false până prinde tracțiune. Cu puțin noroc, după câteva zile subiectul devine interesant și pentru oameni reali. E o mlaștină și sună a paranoia dar oare este? M-am uitat la cei care au amplificat comentariile despre mine pe Twitter. Majoritatea au conturi fără nume și prenume și nu au mai comentat până acum în limba română.
O bună parte sunt conturi noi sau inactive care nu postează mai nimic cu lunile și anii, au sub 10 urmăritori dar dau like la subiecte controversate, pentru algoritm. Există printre aceste conturi unele mai active. Câțiva se declară deschis comuniști și luptă împotriva vestului. Sunt activi în discuții politice unde inflamează conversația cu opinii puternice. 99% din postările lor sunt în engleză. Câți dintre ei sunt însă oameni și câți sunt boți?
Cine îi controlează? Până aflăm, rămâne valabilă regula cu lama lui Ockham. Răspunsul evident este de cele mai multe ori cel real.
Toate astea contează, pentru că un subiect amplificat și distorsionat online a ajuns în lumea reală. Dintre toate subiectele pe care le promovez în podcasturile mele, fix asta a ajuns suficient de important încât să-mi ceară punct de vedere televiziuni de știri. A fost suficient să ne distragă atenția?”.
Jurnalistul Alex Livadaru: „Nu am să-mi dau cu părerea despre ce a spus sau spune George Buhnici.
Îl cunosc, e fost coleg în ProTV. Deși am avut momente când ne-am contrazis, nu l-am perceput niciodată ca fiind un om prost crescut sau lipsit de bun simț.
Aducea argumente în discuții, se lupta pentru ideile sale, pe unele le consideram valide, pe unele nu. L-am cunoscut și când avea spre suta de kilograme în greutate, dar și după ce a trecut prin diete- i-am admirat voința, ambiția de a ajunge din punctul A în punctul B.
Sigur că unele teme pot fi triate cu mai mare atenție înainte de a fi puse pe tapet, mai ales într-un anumit context.
Sigur că e important să folosim cuvintele cântărindu-le înainte, anticipând impactul lor asupra celor din jur. Pentru că pot lovi, pot răni, pot face rău.
Ce mă sperie- fără să comentez nicio literă sau vreun sunet din ce a spus/ emis- este valul de ură de pe social media: Această plăcere fenomenală de spăla pe jos cu un om. Găsesc foarte angoasant noianul infinit de răutăți, jignirile, insinuările, acuzele, insultele, atacurile la persoană.
Amestecarea vieții profesionale cu viața personală, cu realizările și nerealizările respectivei persoane- la fel, e o armă nedreaptă, în cazul celor care sunt atacați (pe drept sau nu). Problema nu este că sunt contraziși sau că li se atrage atenția că ceva nu e ok. Problema este modul demolator în care se face asta, câtă frunză, câtă iarbă- în epitete, hiperbole, comparații, onomatopee, urlete, puneri la zid, scuipați, lovituri de piatră.
Spuselor lui George Buhnici (și în cazul altora care poate au pus problema greșit sau au îmbrăcat ideile în cuvinte neinspirate) li s-a răspuns disproporționat.
Desigur, pare parte dintr-o serie de contraofensive ale netului ca în cazul J ai Bistro.
Pare o joacă dementă a rețelelor sociale de a ne contrapune pe diferite subiecte, spre a ne încuraja să ne bălăcărim și să ne înjurăm cât putem de mult- un fel de concurs de aruncat scuipați.
Știm de la avertizorii de integritate/ etică din Facebook despre încurajarea hate speech-ului ca modalitate de a-i face pe oameni să petreacă mult timp în feed.
De asta mă veți vedea destul de rar pe rețelele sociale, mai ales pe subiecte controversate, luând apărarea uneia sau alteia dintre părți.
Ce doream să spun- să bem niște ceai de tei, vorba oamenilor de la BNR. Să ne gândim că sunt unele lucruri la care nu reacționăm mai deloc și care sunt cel puțin la fel de grave (ca să nu spun că mai grave).
Ba ne și afectează direct sau indirect (legea avertizorului care a fost mutilată în parlament, încălzirea globală, abuzurile de neiertat care se petrec în Ucraina și alte părți ale lumii, seceta aceasta cumplită, faptul că merg copii la somn nemâncați, plagiatele la nivel înalt, lipsa tratamentelor pentru bolnavii de cancer, blocurile cu risc seismic, furturile din banii public, clădirile fără autorizație care ne iau lumina din case, trotinetele care circulă cu 50 la oră pe trotuar, traficul de carne vie, fetele traficate pentru prostituție, drogurile băgate în școli etc).
Sigur că trebuie să ne respectăm unii pe alții, sigur că trebuie să respectăm domnișoarele și doamnele din jurul nostru și să nu le dăm note mai mici sau mai mari pentru că poartă fustă și au sau nu au celulită (nu trebuie să fii gras ca să ai celulită, nu trebuie să mănânci fără limite ca să fii supraponderal (care poate fi din cauza altor dezechilibre).
Să ne calmăm, să nu jignim doar pentru că cineva a jignit (cu/ fără voie) sau spusele respectivei/ respectivului sunt percepute ca jignire.
Adică să nu înmulțim cu o mie întorcând vorbele cuiva pe care le-am perceput răutăcioase sau neinspirate. Și să nu ne alăturăm hoardelor de hateri care dau și ei cu un scuipat sau o piatră.
Nu ne face nici mai deștepți, nici mai culți, nici mai educați”.
