Marian Godina, aventuri ca proaspăt tătic: „Aș paria că zeci de mămici nervoase au dat cu aparatul ăla de pământ și au revenit la aragaz”

Update iulie 11, 2022 Polițistul Marian Godină a început să povestească pe Facebook cum este în calitate de tătic de fetiță. A explicat cât de dificil este să aștepti ca laptele să se încălzească, ascultând pe fundal și plânsetele bebelușului tău.

Marian Godina: „Georgiana a trebuit să meargă azi în oraș să rezolve niște treburi, așa că am rămas singur acasă cu fetița mea scumpă care dormea. În scurt timp s-a trezit și a început să plângă, așa că i-am pus lăpticul la încălzit și m-am plimbat cu ea așteptând semnalul aparatului care să mă anunțe că băutura hrănitoare a ajuns la temperatura optimă. Da, acum nu se mai încălzește la aragaz, există un dispozitiv în care pui niște apă, iar în apa aia pui biberonul. Are un led care se aprinde intermitent și progresiv pe măsură ce laptele se încălzește. Nu știu ce tehnologie e acolo, dar la cât durează să rămână ledul ăla aprins, îmi imaginez că l-au băgat pe unul acolo înăuntru, de suflă în lapte sau ce o face, că tare greu se mișcă, iar în plânsetele bebelușului timpul se scurge cu atât mai greu.

Marian Godina, aventuri ca proaspăt tătic: „Aș paria că zeci de mămici nervoase au dat cu aparatul ăla de pământ și au revenit la aragaz” 1

Aș paria că zeci de mămici nervoase au dat cu aparatul ăla de pământ și au revenit la aragaz.

Am scos biberonul din apa aceea și m-am chinuit să-l șterg cumva, că-n mâna cealaltă o aveam pe Maria înfometată. S-a calmat pe loc când a simțit licoarea călâie și a început să sugă cu nesaț, dându-l gata în scurt timp. Adormise.

Georgiana mi-a spus să o “bâcâi” neapărat până râgâie, să nu o pun în pătuț până nu râgâie. Ciudat, eu când mai fac asta îmi zice “Vai, ce porc ești!”.

Am “bâcâit-o” până a ieșit zgomotul mult așteptat și, împreună cu el, gazele care le fac atât rău copiilor. Apropos, aș fi băgat mâna în foc că acei colici sunt niște microorganisme vii care cresc în stomăcelele copilașilor și nu îi lasă să doarmă. Cică ar fi niște gaze, dar denumirea asta de colici chiar mă ducea cu gândul la niște carcalaci mici și încolăciți, înzestrați cu niște gheruțe mici și cozi jucăușe din care dau bucuroși când aud bebelușii plângând. Mă bucur că acum m-am lămurit și am aflat ce-s colicii.

Niște lăptic s-a prelins ușor pe buzițele fetiței și de acolo pe bărbie, amenințând să ude și hăinuțele curate și uscate. M-am repezit spre un șervețel, dar nu am fost destul de rapid, așa că a trebuit să o schimb de body-ul umed la gât.

Am întins-o pe un fel de perniță, nu știu cum îi zice, o avea și aia vreo denumire, am dezbrăcat-o ușor și am zis să-i schimb și scutecul dacă tot am ajuns până acolo, iar apoi i-am dat un body nou cu iepurași. În timp ce-i băgam mânuța pe mânecă, am simțit cum mi-a vibrat mâna și am realizat imediat că proaspătul scutecel nu mai e deloc proaspăt. Speram totuși să fie doar o alarmă falsă, așa că am desfăcut câteva capse ale hăiniței și apoi, cu ajutorul unui deget, am făcut o mică breșă în scutec, aruncând temător un ochi în interior.
Nu mă omoram eu oricum după mici, așa că pot renunța cu ușurință la muștar pentru o perioadă.

Am dus fetița la baie și am așteptat să vină apa caldă. A venit prea caldă, așa că am dat-o mai spre rece. Acum era prea rece. Ah, ce bune erau bateriile alea vechi cu doi robineți!
Am potrivit apa cumva până la urmă și cu bebelușul curat am mers spre prosopul pe care îl pregătisem dinainte.

Am pus alt scutec, am îmbrăcat-o și mi-a venit ideea de a o scoate în curte să stea la aer curat și să adoarmă mai repede.

I-am căutat ceva haine și am reușit să o îmbrac, i-am pus o căciuliță, iar în picioare i-am dat niște șosetuțe cu un croi tare aiurea, că abia am reușit să i le pun.

Georgiana îi mai dădea și mănuși, dar i-am tăiat unghiuțele, așa că nu mai exista niciun pericol să se zgârie. Am învelit-o cu o păturică și am ieșit în curte cu căruțul, sub privirile curioase ala alpacalelor. A adormit imediat. Pentru că mi se părea cam răcoare, nu am stat mult și am intrat din nou în casă. I-am dat hăinuțele groase jos, căciulița, șosetele și le-am lăsat pe pat.

Între timp, a ajuns acasă Georgiana, căreia i-am povestit mândru toate isprăvile mele.
În timp ce lua hainele de pe pat, mi-a zis că nu mai era necesar neapărat să-i dau mănuși, că are unghiuțele tăiate.
Mi s-a părut mie croiul ăla cam ciudat…”

Folosim cookie-uri pentru a vă oferi cea mai bună experiență online. Acceptând că acceptați utilizarea cookie-urilor în conformitate cu politica noastră privind cookie-urile.