Update februarie 26, 2022 Iryna Tsvila, un veteran de război ucrainean, a încetat din viață joi, 24 februarie 2022. Iryna Tsvila, din Brigada de reacție rapidă a Gărzii Naționale Ucrainene, a fost ucisă în timp ce apăra Kievul împotriva unui asalt blindat rusesc.
Illia Ponomarenko: Iryna Tsvila din Brigada de reacție rapidă a Gărzii Naționale a Ucrainei.
A fost ucisă în timp ce respingea un asalt blindat rusesc în afara Kievului
Cum simte o ucraineancă din Kiev invazia Rusiei
Europa FM a luat legătura cu Tetiana Kashtanova, o profesoară de engleză de 29 de ani din Kiev, joi, cu care a vorbit despre situația de acolo, după ce Rusia a invadat țara vecină
„A fost foarte înfricoșător să merg la somn, noaptea trecută am dormit doar două ore, poate, apoi m-am trezit la 5.00 din cauza exploziei. Toată ziua mă uitam la știri, la 7.00 seara eram foarte obosită dar nu puteam să adorm, chiar dacă voiam. Este foarte înfricoșător gândul că poți adormi și nu mai auzi sirenele, poate pentru că ești prea obosit. Dacă este o explozie? Am lipit geamurile cu bandă.
I-am spus soțului să stea în pat lângă mine pentru că nu puteam dormi, în cele din urmă eu am adormit, el verifica știrile lângă mine, și prietenii noștri au adormit. Pe la 2.30, m-am uitat la telefon să verific știrile, erau unele fake, multe prin grupuri, care relatau despre incendii sau bombe prin oraș. În jur de 3.00, eram singura trează, așa că m-am gândit să nu mai dorm, în caz că e adevărat, pentru a-i trezi pe toți și a organiza (evacuarea n.r.) dar nu s-a întâmplat nimic. Nu am adormit până pe la 4.00, apoi am auzit mai multe explozii.”
Momentul descris de Tetiana era cel în care armata rusă, care prin vocea președintului Vladimir Putin era trimisă „pentru acțiuni de menținere a păcii”, începeau bombardamentele în Kiev și în mai multe orașe din Ucraina. Sosise, din nou, vremea să-și ia cu toții bagajele și să fugă în adăpost:
„Un prieten a spus că face un duș rapid dar nu a fost norocos, după 5 minute a sunat din nou sirena și a trebuit să-i batem la ușă. Cred că era pentru prima dată când era fericit că este chel pentru că nu trebuia să stea prea mult la duș. Aceeași rutină, ne-am îmbrăcat, am luat pisica și rucsacurile și am coborât.
Am stat până seara târziu, apoi am revenit la apartament să ne luăm un termos. Administratorul clădirii ne-a dat o saltea, este foarte amabil, și am petrecut seara aici (în buncăr n.r.) pentru că este foarte dificil să dormi în apartament cu gândul că ai putea să nu auzi sirenele. În final, am luat niște pături, perne și am coborât. Acum suntem aici, ne uităm în permanență la știri.”
O fetiță s-a născut într-o stație de metrou din Kiev în timpul bombardamentelor. “O viață nouă printre atâția morți”
În timpul exploziilor din noaptea de vineri spre sâmbătă, 26 februarie, în diverse zone ale capitalei ucrainene Kiev, un bebeluș s-a născut într-o stație de metrou, anunță ziare.com
Fetița a venit pe lume în jurul orei 22.30, scrie pe pagina sa de pe Facebook jurnalistul Vitalie Cojocari: “Astăzi voiam să vă povestesc despre luptele grele din Kiev și despre faptul că ucrainenii au reușit ca prin minune să își apere capitala și ale orașe importante, dar…
Dar s-a întâmplat ceva. Am văzut această poză publicată de jurnaliștii de la Украина Сейчас/Ucraina astăzi și am decis că merită să aflați de la prima oră despre altceva.
Așadar, știrea nopții trecute ne vine din metroul Kievean.
În timpul bombardamentelor, a luptelor stradale, a invaziei, a războiului care ia vieți și distruge sorți, în subteranul Kievului s-a născut un suflețel. O viață nouă printre atâția morți, au scris jurnaliștii ucraineni.
Evenimentul a avut loc aseară, 25 februarie, în jurul orei 22.30. Nu știu numele stației în care a fost născut copilul.
Știu doar că bebelușul a apărut în zgomot de bombe, într-un subteran aglomerat și sufocat de oameni, făcând lumea un pic mai bună cu zâmbetul său de copil.
Este o fetiță. O micuță ucraineană pe care părinții au decis să o numească Mia.
Mia poate fi o prescurtare de la Maria, dar și de la Mila/Міла, care în limba ucraineană înseamnă dragă, iubită”.
Diana Filimon: „Prietena mea din Ucraina a plecat joi dimineața cu o parte din familie către granița cu Polonia. Orașul ei a fost unul dintre cele atacate serios, aproape de granița cu Belarus. Sute de km mai târziu și după două nopți prin coloane, pe drum, încă nu a reușit să treacă. În prima noapte nu a putut dormi în mașină pentru că se auzea că rușii vor bombarda masiv. La fiecare zgomot se trezea că avea impresia că se aud avioanele rușilor. Niciodată nu mai văzuse avioane străine de lupta zburând pe deasupra ei. Nici tancuri. Au fost sute de kilometri de parcurs și spune că a fost foarte greu drumul.
Azi noapte a fost frig și oamenii au încercat să doarmă în mașini. Coloana de la granița cu Polonia este foarte lungă, iar motorul nu poate sta pornit toată noaptea, pentru că riști să rămâi fără combustibil. Ea a dormit cât de cât bine, acum va mânca puțin din ce mai are și se pregătește de drum. De aici încolo va merge pe jos, cine știe cât. Speranța se cam pierde, mai vine doar din rezistența armatei ucrainene. Mama ei nu a vrut să plece sub nicio formă, așa că se ascunde într-un subsol, cu pisica Gigi.
Îi spun că e foarte curajoasă. Ea îmi tot zice că nu e, doar vrea să treacă granița și să fie în siguranță, deși e cu gândul la mama ei. Îi spun că vom bea o sticlă de vin în România și o simt că plânge”.
