Moartea lui Benone Sinulescu. Conținutul stomacului i-ar fi ajuns în plămân și i-a ars plămânul. Explicații  medicul Beatrice Mahler

Update noiembrie 19, 2021 Medicul Beatrice Mahler a explicat aseară ce înseamnă pneumonia de aspiraţie, boala de care a murit Benone Sinulescu.

Pneumonia de aspiratie este o formă foarte severă de pneumonie în care o parte din conținutul stomacului ajunge in plămân si arde plămânul.

Moartea lui Benone Sinulescu. Conținutul stomacului i-ar fi ajuns în plămân și i-a ars plămânul. Explicații  medicul Beatrice Mahler 1

Este o pneumonie cu prognostic sever, cu necesar de asistenta important si cu risc de deces mare. Sunt forme de pneumonie de aspiratie care se vindeca si forme care chiar daca sunt internate nu reusesc sa depaseasca acest moment.

Este foarte important ca interventia sa se faca promt in astfel de situaţii.

Pneumoniile de aspiratie pot fi intalnite la persoanele care au come de diverse cauze, însă cele mai frecvente sunt întâlnite la persoanele cu afectiuni neurologice.

Este o pneumone care evolueaza sever si sansele de supravietuire sunt extrem de mici la domiciliu”, a explicat Beatrice Mahler, potrivit RTV.

Sofia Vicoveanca, despre decesul lui Benone Sinulescu: „A căzut ca un trăznet”

Sofia Vicoveanca nu și-a putut stăpâni lacrimile când a vorbit despre îndrăgitul artist.

Moartea lui Benone Sinulescu. Conținutul stomacului i-ar fi ajuns în plămân și i-a ars plămânul. Explicații  medicul Beatrice Mahler 2

Vestea morții lui Benone Sinulescu a căzut ca un trăznet. N-am știut, am fost anunțată. Benone rămâne un simbol, un om între oameni.

Era comunicativ, vesel, ajuta tinerii. La drum lung cunoști omul, iar Benone Sinulescu a fost un om de excepție”, a declarat, pentru Libertatea, Sofia Vicoveanca.

„Îmi pare rău că plâng, dar nu-mi pot stăpâni lacrimile. Benone Sinulescu a fost un exemplu. Sincere condoleanțe familiei și Dumnezeu să-l odihnească în pace!”, a mai spus Sofia Vicoveanca, potrivit bzi.ro.

Jurnalistul Cătălin Striblea: ”Nea Beni” era un tip mintos și cu umor. Și plin de amabilitate. L-am întâlnit în câteva rânduri și am făcut interviuri cu el. Era o sursă imensă de povești. Un interlocutor care te fermeca.

Una dintre poveștile lui e prinsă de Stejărel Olaru în cartea despre Nadia. Când a fugit din cantonamentul lotului olimpic, Nadia s-a dus la el acasă, singurul om pe care-l cunoștea în București. Raportul Securității spune că artistul avea musafiri acasă și c-au înlemnit cu toții când au văzut campioana olimpică la ușă.

A făcut cel mai omenesc lucru cu putință. I-a sunat părinții acasă și le-a spus să stea liniștiți că ”e bine copilul.” Cum telefonul de la Onești era ascultat, în scurt timp a avut loc un desant de milițieni și securișt, care au recuperat-o pe Nadia.

Povești ca astea s-au lipit de el ca de un personaj mitologic. Și o să le spunem mereu când va fi vorba de el. Dar asta era de fapt o parte din aura lui. Căci, cu siguranță, trebuie să rămână ca unul dintre cântăreții noștri importanți. Cred că asta i-ar fi plăcut cel mai tare.

Folosim cookie-uri pentru a vă oferi cea mai bună experiență online. Acceptând că acceptați utilizarea cookie-urilor în conformitate cu politica noastră privind cookie-urile.