Update septembrie 16, 2021 Andrei Dascalescu transmite un mesaj celor care sunt workaholic. În doar două zile a trecut de la starea de sănătos la aproape mort, în vacanță, în Grecia.
Andrei Dascalescu: „Despre cum m-am crezut invincibil până când era să mor.
Pe scurt:
La fix două săptămâni după ce am donat ultima oară sânge, am fost pentru prima oară în postura de a primi. Am ieșit în câștig: am donat o pungă de sânge românesc și am primit 4 pungi de sânge și 2 de plasmă, grecești. Deci sunt pe un sfert grec, acum. #hailsparta
Mai pe lung:
Ca mulți alții din bula mea, pun pasiune în ceea ce fac. Ce nu știam până acum e că, pe lângă “suflet”, în orele lungi de lucru, în programul haotic, în mesele sărite, în perfecționism și în deadline-uri imposibile, mai pui și bilă, stomac, duoden, etc.
Ca mulți alții din bula mea, am tras tare o perioadă lungă, știind că vine o vacanță. Ba chiar am hotărât, în premieră, să nu-mi iau laptopul la mine, să fie relaxare totală, timp petrecut cu familia fără alte distracții.
La o zi după ce am ajuns în vacanță în Santorini, era să mor. M-am simțit rău chiar dinainte de a merge spre aeroport, dar am pus totul pe seama unei indigestii. Am început să obosesc la 10, apoi la 5, apoi la 2 trepte urcate, și am crezut că am nevoie doar de odihnă, ca să mă refac.
În a doua noapte de vacanță mi-am pierdut cunoștința, m-am prăbușit pe jos, am așteptat câteva momente – care au părut foarte lungi – până când mi-am revenit suficient ca să o pot striga pe Paula și să-i spun să cheme salvarea. Nu mai aveam nicio culoare, nicăieri pe piele.
Aveam să aflu mai târziu că “indigestia” mea era de fapt un ulcer duodenal hemoragic. La internare, hemoglobina era 7 (normală e între 14 și 17,5) și hematocritul 14 (normal e între 41 și 50).
Din cele 7 nopți de vacanță, doar pe prima și pe ultima le-am petrecut cu fetele mele. Între ele, 4 transfuzii de sânge și 2 de plasmă, febră, venele de pe mâini distruse de prea multe ace, un transfer cu avionul-ambulanță din Santorini în Creta, 3 ambulanțe, tomograf, radiografii, endoscopie, extrem de puțin somn și absolut nimic de mâncare și nicio gură de apă (fiind hrănit și hidratat doar cu perfuzii).
Am văzut marea doar de pe balconul spitalului din Creta.
Am ieșit pe semnătură în a șasea seară, ca să putem reveni în Santorini și să prindem avionul de întors.
Poate merită menționat că am 37 de ani.
Frumoasă vacanță, nu?
Concluzii:
1. Lăsați-o mai moale cu munca și stresul. Am mulți prieteni pasionați care uită de foame și de somn când lucrează. Regândiți-vă prioritățile, spuneți “nu” deadline-urilor absurde. Mie nu mi-a trecut nicio clipă prin minte că pot trece de la perfect sănătos la aproape mort în două zile… două zile de vacanță. Că mă poate doborî altceva decât un accident grav. M-am crezut invincibil și chiar am fost… până când n-am mai fost. Până când m-am trezit pe jos, după câteva momente în care am fost suspendat undeva între lumi.
2. Dacă sunteți sănătoși și eligibili, donați sânge. Un doctor pe care l-am văzut după ce am revenit în țară mi-a spus că, dacă se întâmpla aici și nu în Grecia, nu aș fi primit atâtea transfuzii. Dacă s-ar fi întâmplat în România, v-aș fi rugat să donați sânge pentru mine, la fix două săptămâni după ce eu însumi am donat. Am tot postat despre importanța donării de sânge, dar acum am simțit-o pe pielea mea.
Pe contul meu de instagram am postat și câteva imagini din această “aventură”: TheDascalescu.
Dacă vi se pare relevant textul meu, luați aminte și distribuiți-l.
Aveți grijă de voi și de ai voștri!
Vă îmbrățișez anemic și amețit”.
