Update septembrie 6, 2021 Simbolurile generațiilor trecute se sting, unul după altul. Pațaichin, Caramitru, Belmondo…în câteva zile.
Istoricul Adrian Cioroianu: „Cum e cu cei care dispar în aceste zile: Pațaichin, Caramitru, Belmondo…
● Ieri, în sfânta și leneșa zi de duminică, pe când aproape mă pregăteam să scriu aici un text despre Biblioteca Națională (prietenii reali & virtuali stiu de ce), doar ce aflu că a murit Ivan Pațaichin. Caut și găsesc câteva poze cu mine și cu el, din toamna lui 2018, dintr-un muzeu și un restaurant parizian.
Dar parcă ceva m-a ținut de mânecă, cum se spune. Foarte posibil, am pus acele poze pe FB, atunci, mai ales că în unele apăreau și prieteni comuni din Franța. N-avem acordul lor, n-am timp să-l caut etc.
● Am mai ieșit puțin prin oraș, m-am mai foit ceva prin casă – și, ce să vezi/mai bine zis, ce auzi? A murit actorul și managerul TNB Ion Caramitru!
Nu cu mult înainte de pandemie, să zic poate toamna lui 2019, doar ce ținusem o altă conferință din onorabila serie a TNB, la invitația directă a dlui Caramitru, inițiatorul acelui proiect de conferințe. Titlul conferinței mele a fost “Nici viitorul nu mai e ce-a fost”, asta e o idee pe care în joacă o repetă de ani de zile un amic de-al meu, și, sincer, azi, în noile condiții, poate să pară unora fie bizară, fie premonitorie, fie complotistă. Ca de fiecare dată, fiecare înțelege ce vrea.
● Dar ce doream să spun: în urma acestei conferințe 2019 de la TNB ( ca și din alți ani, precedenți), echipa TNB și ai mei prieteni prezenți la fața locului mi-au transmis, nu exagerez, zeci de poze cu Ion Caramitru alături de mine (regia e că amfitrionul IC stă pe un scaun alăturat invitatului). La momentul respectiv, cred că am pus una sau câteva poze pe FB. Dar, în ziua morții lui, nu mă simt ok să pun.
● Azi, luni 6 septembrie a.c., aflu despre moartea lui Jean-Paul Belmondo, un erou al copilăriei mele. Am câteva poze cu el, la Paris, în urmă unor întâlniri întâmplătoare, fie pe cheiul Senei (partea stângă a podului Alexandru III), fie prin reuniuni culturale în care el era invitat de onoare. Problemă: JPB mergea foarte greu. Mai bine spus, mergea într-un cărucior pentru vârstnici. Ei bine, nu voi posta acele poze.
● Aș vrea să fiu bine înțeles. Am prieteni, reali, care au postat poze cu unul sau altul din acești oameni și nu îi condamn deloc! Vedetele sunt icon-uri ale epocii noastre, toți ne dorim poze cu ei. Nimic de reproșat! Eu însumi am poze cu multe vedete politice sau artistice etc. cu care m-am intersectat în ultimii 20 de ani, de la artiști operă-rock-pop-folk români până la vedete politice precum George Bush Jr., Angela Merckel, Vladimir Putin sau alții. Dar nu am considerat esențial să le folosesc. O voi face, când voi scrie memoriile mele politice sau diplomatice – fie în format text, fie în format video. Dar aceasta este pur opinia mea.
● Și, la final, știți de ce nu pot pune aceste poze?
Pentru că, între mai 2015 și decembrie 2020, chiar m-am rugat, cu relativitatea mea generică de nonpracticant religios, ca să nu moară, în timpul mandatului meu la UNESCO, actorul și icon-ul artistic francez pe nume Alain Delon! Acest actor a fost admirat de milioane de domnișoare/doamne din fosta Europă de Est! Ba chiar, în România, exista o haină de piele care îi purta numele (am scris, ca istoric, un text de presă pe acest subiect…). Deci, chiar m-am rugat, cu puterile mele laice, ca Alain Delon să nu… înțelegeți .
● Caz în care, bănuiam, mama mea, printre alte românce, ar fi suferit – măcar preț de o știre, de o zi sau de o iluzie!”
