Update iulie 28, 2021 24 de oameni au murit în accidente pe șosele din România, weekendul trecut. Cineva vorbea se spiritul de conservare ce ar trebui să se manifeste la cei aflați la volan. Însă acest spirit de conservare nu există la nebuni.
Cel mai grav accident s-a petrecut pe DN2 (E85), în județul Bacău, la Răcăciuni – cinci adulți și doi minori și-au pierdut viața după ce un microbuz s-a ciocnit frontal cu un Mercedes cu volan pe dreapta înmatriculat în Marea Britanie, potrivit Hotnews.
Catalin Sturza: „De ce mor zilnic câte 8 oameni pe șoselele românești.
(foto arhiva)
Când credeam că le-am văzut pe toate pe șoselele României, iată că am pățit una nouă. De data asta, nu pe Austostrada Soarelui sau pe E85 („Drumul morții”), ci chiar în fața casei. Înainte de a povesti, trebuie să spun că sunt genul de șofer pensionar cu tabieturi. Nu în sensul că merg ca pensionarii pe drum (pot merge destul de repede când e nevoie și nu „dorm pe șosea”), ci în sensul că mă asigur de zece ori și trec o dată. Și ca pieton procedez la fel; am văzut și pățit prea multe, am fost martorul unor accidente oribile, am cunoscuți care și-au pierdut viața în accidente stupide, așa că nu merită să mă grăbesc și să risc.
Ei bine, după bunul obicei și de data asta m-am asigurat, înainte să mă dau jos din mașină. Locuiesc pe o străduță din Aviației unde se parchează mașini pe stânga și pe dreapta, limita de viteză e de 30 la oră. La 5 metri de locul unde am parcat eu (pe partea dreaptă a drumului cu sens unic) era un limitator de viteză, genul „spinare de măgar”. Când am deschis portiera, pe străduță nu era nici o mașină. Până să mă dau jos, pe străduță intrase în trombă un BMW, genul de bolid condus de băiat „pe banii lu tăticu”, abonat la terasele de fițe din Herăstrău. Fără să exagerez, cred că avea 80 la oră. Încă din capătul străzii începe să îmi dea flashuri. Deși mergea deja nebunește, când se apropie de mine accelerează. Flashurile mă orbesc și mă derutează. Abia reușesc să închid portiera și să mă trag în spate. Când trece pe lângă mine mă șterge la centimetru. Frânează ușor abia când dă de „spinarea de măgar”, peste care bolidul de fițe zboară cu un trosnet. Și apoi își continuă goana dementă pe străduța cu trotuarele pline de oameni cu cărucioare, pensionari și copii.
Așa ceva nu am mai văzut. Oare puștanul fumase ceva? Era pe vreun cocktail de câteva chestii tari? Sau se juca de-a Carmageddon live? Voia să vadă câți oameni poate să facă praf, în viața reală? Și dacă sângele chiar zboară pe parbriz după ce spulberă pe careva?
24 de oameni și-au pierdut viața în accidentele rutiere produse în România, doar în weekendul trecut. 8 oameni mor în fiecare zi pe șoselele din România. Comisia Europeană în România arată că țara noastră rămâne, în continuare, pe primul loc la accidente mortale.
Am condus și conduc, în fiecare an, pe șosele din diverse țări. Aș putea spune că agresivitatea și șicanarea stupidă și gratuită de pe șoselele românești nu am văzut-o nicăieri, nici măcar în Turcia. Scriam acum două săptămâni că prostia și orgoliul reprezintă principalele cauze ale accidentelor rutiere pe șoselele românești.
Cred totuși că prostia și orgoliul nu sunt explicații suficiente pentru a înțelege ceea ce se întâmplă. Da, șoselele noastre au devenit un fel de curtea școlii, în care niște bullyes profită că soarta sau părinții cu bani i-au pus la volanele unor bolizi pentru a-i umili în fel și chip pe ceilalți. Măcar acolo, pe șosea, să arate cine sunt ei, dacă în altă parte nu pot.
Dar e mai mult decât atât. Pe șoselele noastre e deja o pshihoză colectivă. Parcă toți dracii dansează pe spinările unora, ca într-o noapte eternă de sabat sau de Halloween. Dacă aș fi antropolog, șoselele ar fi un obiect foarte bun de studiu. Și aș spune că ele sunt o oglindă a societății noastre. O societate marcată de frustrări și orgolii, de agresivitatea omniprezentă, în care totul merge după principiul „condusului la bara din față.” Mie să-mi fie bine acum, nu contează peste cine calc sau pe cine spulber, după mine potopul.
O societate în care relațiile sociale se destramă și aproape orice urmă de bun simț, prudență și omenie a dispărut este o societate în disoluție. Dacă șoselele noastre chiar sunt oglinda noastră, înseamnă că lumina este stinsă de mult.
P.S.: Desigur că există și soluții tehnice, precum cea de aici:
https://www.facebook.com/proinfrastructura/posts/1967416406765690
Însă cred că soluțiile tehnice, singure, nu ajută, iar problema principală, la noi, ține de agresivitate și în general de comportament”.
