Romanita Constantinescu: „Dacă tot învață Șoșoacă pe Rafila despre vaccin, iar Olivia Steer pe Mircea Cărtărescu să scrie, m-am gândit să vă povestesc cum am condus eu, doctor în Litere, un avion”

Viața te pune în situații imposibile. De exemplu Șoșoacă îl învață medicină pe Rafila, Olivia Steer îi dă lecții de gramatică scriitorului Mircea Cărtărescu. Și e de abia începutul lui 2021.

Romanita Constantinescu: „Dacă tot învață Șoșoacă pe Rafila despre vaccin, iar Olivia Steer pe Mircea Cărtărescu să scrie, m-am gândit să vă povestesc cum am condus eu, doctor în Litere, un avion. Nu că doctorii în Litere nu ar putea – per se – pilota un avion, a se vedea performanțele colegei și prietenei mele Alice Toma. Dar eu nu am brevet. Nu-i nimic!

Romanita Constantinescu: „Dacă tot învață Șoșoacă pe Rafila despre vaccin, iar Olivia Steer pe Mircea Cărtărescu să scrie, m-am gândit să vă povestesc cum am condus eu, doctor în Litere, un avion” 1

Se întâmpla acum 22 de ani, în preajma Crăciunului, când am luat avionul ca să mă întorc acasă la București de la Köln. Pe Otopeni – furtună de zăpadă, așa că ne-am ridicat iar și ne-am dus la Budapesta. Mirific. Drum prin orașul înzăpezit, cazare (ce vremuri!) la Mariott toată lumea. Printre pasageri doi copii neînsoțiți, de 6 și 4 ani, care se lipiseră de mine, un deținut cu cătușe la mâini, familii cu bebeluși, popor. Am mâncat pe cinste, eu am hrănit copiii, două dame deținutul legat, în fine, veselie.

A doua zi, altă încercare de aterizare pe Otopeni. Ratată. Ne-a întors la Zürich. Ăsta necaz, că n-aveam viză. Elvețienii, oameni de comitet, ne-au dat până la urmă una de 24 de ore, așa că am putut părăsi aeroportul și a plecat lumea să vadă Zürich-ul noaptea pe ninsoare, mai puțin deținutul, damele, eu și copiii.

A treia zi, a treia încercare. Ce să vezi: iar zăpadă, iar vânt, ioc vizibilitate… A ieșit cu revoluție printre pasageri, bebelușii rămași fără pamperși și mâncare erau de departe cei mai vocali. Numai deținutul părea mulțumit.

Căpitanul, nedumerit de zgomote, a solicitat să fie trimis un reprezentat al poporului să-și exprime păsul. Compania de zbor era elvețiană. Ăștia sunt cu referendumul. Poporul m-a desemnat pe mine purtător de cuvânt, așa că m-am dus la cabină, m-am zgâit un pic la beculețe și am cerut piloților pe un ton imperios să ne aterizeze odată unde or ști, la Constanța sau la Sofia, sau în pampa Bărăganului, de unde s-o luăm pe jos prin toiene spre casă, că noi poporul, nu mai putem, bebelușii, mămicile, deținutul și ultima pe listă eu însămi, gravidă. Piloții mi-au mulțumit cordial pentru informare, asigurându-mă că întocmai așa vor face, cum le-am cerut eu.

Ne-am învârtit deasupra Bucureștiului de ne-a luat cu amețeală. Poporul se răzgândise, voia care înapoi la Zürich, care la Londra, care la Paris, nu-i mai puteai pune de acord.

Cum revoluția își devoră repede fiii, respectiv fiicele, deținutul și damele erau noii purtători de cuvânt. Mă cam strângea și pe mine inima și nu eram tocmai convinsă că sfătuisem echipajul bine, dar să vezi minune, până la urmă, fără kerosen, aterizarăm la București. Totuși, de atunci, după spaima și oboseala trase, m-am lăsat de condus avioane.