Monica: „M-am infectat de la mama mea, servind o felie de tort de ziua ei. După încă 3 zile, a devenit simptomatic copilul nostru de 4 ani, apoi după alte doua zile soțul meu, ca intr-un joc absurd de popice… de sâmbătă si tatăl meu este internat cu Covid…”

Bucureștiul este în scenariul roșu, în marile orașe sunt focare de infectare chiar în secțiile de Terapie Intensivă, se fac nunți de șmecheri chiar cu 350 de invitați. Însă pericolul cel mai mare îl constituie transmiterea comunitară, chiar de la mamă la fiică.

Monica S.: „Prezentare de caz… am avut Covid-19, azi este ziua 14 de la debut și sunt in sfârșit bine! M-am infectat de la mama mea, servind o felie de tort de ziua ei, 5 minute am fost ambele fără masca iar ea era presimptomatica.
Monica: „M-am infectat de la mama mea, servind o felie de tort de ziua ei. După încă 3 zile, a devenit simptomatic copilul nostru de 4 ani, apoi după alte doua zile soțul meu, ca intr-un joc absurd de popice... de sâmbătă si tatăl meu este internat cu Covid...” 1

Purtam mereu masca, sa o protejez…Mama a luat de la o persoana cu care a călătorit in masina și nu au purtat masca… Mama, diabetica, hipertensivă, cu SAOS, este încă internata, a trecut prin zile critice cu SaO2 de 80-85%… Eu m-am îmbolnăvit la 7 zile de la contactul cu ea.

După încă 3 zile, a devenit simptomatic copilul nostru de 4 ani, apoi după alte doua zile soțul meu, ca intr-un joc absurd de popice… de sâmbătă si tatăl meu este internat cu Covid… (debut la 11 zile de la ultimul contact cu mama!). La mine boala a debutat cu tuse seaca, care a durat doua zile, apoi a continuat cu stare generală alterata, subfebrilitati (nu am depășit 37,5 dar diferenta in starea generală s-a simțit la doua zecimi de grad, la 37,2 nu puteam sta in picioare iar la 37 făceam treaba prin casa).

Acest virus are ca ținta endoteliul vascular, cu siguranța, am simțit-o pe pielea mea. Am dezvoltat un fel de alergie la detergent și dezinfectanți (pete eritematoase palmare), virusul ajunge peste tot, in toate vasele din organism.

Am experimentat spasm carpal și tarsian, fasciculatii musculare, astenie musculara extrema, stări de agitație inexplicabile, apăsare retrosternală, palpitații cu ritm regulat. In ziua 7 (zilele 5-8 sau după alții 5-10 sunt critice) am dezvoltat o stare de confuzie cu pierderi ale memoriei de scurta durata (in absenta febrei) m-am speriat și mi-am crescut doza de anticoagulant de la profilactica la anticoagulanta.

In aceeași zi am experimentat și saturatii in jur de 90-93%, cu senzație de restricție toracica și a reapărut tusea. Din ziua 8 am pierdut gustul și mirosul și a apărut diareea și greața. O diaree interesantă, capricioasa, 1 sau 2 scaune pe zi, care a continuat pana in ziua 13, cu pauze de câte o zi între episoadele diareice.

In zilele 8-10 am prezentat tuse mai frecventa, junghi toracic bazal stanga posterior, auscultatoric fara raluri, nu știu ce semnificație a avut și cred ca nici nu vreau sa știu.

In ziua 12 m-am simțit din nou foarte rău, cu palpitații intense la o FC de 65, cu apăsare retrosternală și tuse relativ frecventa, seaca. In zilele in care aveam diaree ma simteam mai bine respirator.

Toate simptomele, dar absolut toate, se ameliorau la mișcare. Astenia musculară (la ridicatul din pat abia puteam sa pasesc), dispărea dacă mergeam 30 de minute prin casa, tusea era mai rară, starea generală se ameliora net. Norocul nostru ca nu am avut timp sa stam, a trebuit sa avem grija de copii. Cred ca intr-adevăr acest virus face microtromboze vasculare peste tot, ma refer la cei cu forme medii de boala, cum am avut eu.

Cei asimptomatici sau cu forme ușoare probabil ca nu. Cred ca acest virus este aproape un barometru al disfuncției endoteliale a fiecăruia. Agraveaza disfuncția endotelială. Un oportunist mizerabil care lovește punctele slabe. Eu ma voi anticoagula minim 3 luni.

Am trecut prin stări de anxietate extrema, atacuri de panica ce ma trezeau noaptea din somn, mereu ma rugam sa nu ajungem eu și soțul meu in spital, ce s-ar întâmpla cu copiii, ce va fi cu mama… a fost teribil și foarte greu de îndurat, număram zilele de boala, așteptând sa treacă cele critice.

Senzația a fost de lupta cu ceva necunoscut, nu știam sa interpretez simptomele, care veneau in valuri, ce-i drept rapid remisive, apoi incepeau din nou. Cel mai greu a fost seara și noaptea… cel mic a trecut ușor peste, sotul este aproape bine, copilul cel mare,11 ani, nu a avut simptome. Mama este bine si ea… acum avem emoții cu tatăl meu. Va fi bine, trebuie sa fie bine!

Aceste rânduri le-am scris in urma cu doua săptămâni… între timp cu totii suntem bine. Stați departe de aceasta boala, fiti între cei 30% care nu o vor face! Multă sănătate! Voi pune și tratamentul pe care l-am luat eu și soțul meu la domiciliu”.