Dana: „La mine astăzi a venit, mai devreme, Crăciunul: la a treia testare – nu mai am ARN viral SARS COV -2! Debutul infectării a fost aproape simpatic”: 

O altă poveste de pandemie. O româncă a scăpat de coronavirus după 36 de zile. Un caz norocos, alții nu au scăpat și au murit în spitale. În ultimele zile au fost aproape 5.000 de cazuri de infectare zilnice.

Dana Dumitrașcu: „M-a trezit un țânțar, pe care oricum nu am reușit să îl prind. Mi-am aruncat ochii în telefon și am văzut sms-ul de la Synevo, că rezultatele analizelor făcute ieri, la prânz, sunt disponibile.
Dar s-o luăm de la început.

Dana: „La mine astăzi a venit, mai devreme, Crăciunul: la a treia testare – nu mai am ARN viral SARS COV -2! Debutul infectării a fost aproape simpatic”:  1

Mă număr printre cei care au înțeles, din ianuarie, când China părea îndepărtată, că povestea unui virus care pune oameni la pământ nu este o invenție și trebuie tratată cu seriozitate. În februarie, când veștile și imaginile din Italia începeau să ocupe tot mai mult spațiul media, am început să mă tem – mai ales pentru ai mei (care au factori ridicat de risc).

Recunosc, am spus în gând la un moment dat, că mai bine fac eu boala, și nu cei pe care îi iubesc.

Din martie am redus către zero întâlnirile cu oamenii dragi, am lucrat mai mult de acasă, am făcut stocul regulamentar de paste, drojdie și hârtie igienică, am mutat mult shoppingul în online, nu am ieșit nicăieri în vacanță, nici măcar o zi, toată vara.

Am purtat mască (de la cea home made, din servețele de hârtie, la cea scumpă, când o cutie era pe emag 150 de lei). Am purtat mănuși (de plastic, silicon, nitril), am spălat, dezinfectat, tratat cu clor preșul de la intrare, mânere și întrerupătoare până la toate cumpărăturile, am atras atenția cât am putut eu de amabil celor care ignorau distanțarea sau purtatul măștii în spații închise.

Cum a intrat în viața mea virusul SARS COV 2, nici nu mai conteză, deși, nu am putut să nu mă întreb: de ce eu, care am respectat regulile și nu cel care țipă că i se îngrădește libertatea doar pentru că trebuie să poarte o bucată de pânză la nas? De ce eu, pentru că vreau să îți fie și ție bine și să fii sănătos, și nu tu, care trăiești doar pentru plăcerile tale imediate?

Probabil că vor fi unii care vor spune că FIX, faptul că am gândit și reacționat așa, FIX de aia am luat boala (faza cu primitul de bani ca să spui că ești bolnav, vreau să cred că nu mai e în mintea niciunui om cu pretenții de normalitate la cap!), că oricum nu poți controla nimic, că am avut o scăpări vibraționale de frecvență joasă, că mi-am autosabotat imunitatea cu atâtea măsuri preventive ori mai știu eu ce…

Din punctul meu de vedere, orice boală se consumă intim, de aceea nu o să intru în prea multe detalii. Și totuși, dacă experiența mea atrage atenția fie și unui singur corona sceptic și îl face să tragă de marginea măștii mai către nas, atunci merită povestit câte ceva.

Debutul infectării a fost aproape simpatic: o serie de vreo 7-8 strănuturi, de mai-mai să fac pipi pe mine, cu o senzație de gâdi-gâdi în gât, crampe la stomac și diaree. Aveam o stare de încordare psihică pentru că știam că eram contact direct. Cam atât îmi amintesc din prima zi.
A doua zi, dimineață, nu puteam să țin ochii deschiși și nu mai reușeam să văd pe ecranul telefonului, cât e ceasul. Au început dureri de mușchi, spate, cap, stări de greață și amețeală și accese scurte de tuse care făceau ca respiratul să fie un exercițiu foarte greu. Distanța de la pat la baie și înapoi mi se părea extrem de lungă. Cana de apă cântarea o tonă. Oboseam și când trebuia să spun da sau nu.

Mi-am sunat medicul de familie care mi-a răspuns: „Du-te să te vadă un infecționist sau un pneumolog, ce știu eu?”

Am chemat ambulanța, deși îmi era jenă de comentariile vecinilor când o să vadă salvarea pe stradă și „cosmonauți” pe casa scării. Au venit după vreo zece ore de așteptare. În timpul ăsta mi-am făcut bagajul, îmbrăcat și dezbrăcat cam tot de vreo zece ori. M-am gândit și răzgândit dacă e bine să merg sau nu la spital. Cosmonauții mi-au recoltat probe pentru testul PCR și mi-au recomandat, prientenește, să rămân, cât rezist, acasă, să sun la DSP și să îi rechem dacă lucrurile se înrăutățesc. Teoretic, cred că am fost 1, de la 1231 din afirmația CSU ”În urma testelor efectuate la nivel național, față de ultima raportare, au fost înregistrate 1.231 de cazuri noi de persoane infectate cu SARS – CoV – 2 (COVID – 19), acestea fiind cazuri care nu au mai avut anterior un test pozitiv”.

Comunicarea mea cu cei de la DSPB a fost relativ ok. După ce în primele zile am sunat de cel puțin 200 de ori, fără să îi prind, în ziua a șasea au sunat ei. Recomandările lor au fost aceleași ca ale celor de la ambulanță. Am înțeles că sunt niște oameni care fac tot ce pot, extrem de prost organizați, extenuați, depășiți fizic și psihic de numărul tot mai mare de îmbolnăviri.

Cele 14 zile de izolare au curs greu, foarte greu, cu simptome intense dar care nu mi-au dus saturația de oxigen sub 95. În ziua 17 de la contaminare am ieșit din casă pentru retestare – virusul era în continuare detectabil. Boom, din nou!!!

Am ales să stau, mai departe izolată, încă două săptămâni. Am continuat tratamentul pentru că multe din simptome au persitat. Am citit că virusul devine inactiv după o perioadă, dar știind prin ce experiență am trecut eu, chiar nu am vrut niciun risc să îmbolnăvesc pe nimeni.
În continuare obosesc foarte repede și foarte tare, am probleme respiratorii și de concentrare, mi s-a schimbat puțin și vocea, am stări de amețeală, mâinile și picioarele cam tot timpul sunt reci. Nu am miros de mai bine de o lună iar gustul a revenit de câteva zile, dar nu complet. Simt unele mirosuri, dar într-un mod foarte ciudat, de parca alt organ le-ar idendifica.

Pot să spun că pe lângă tratament, apa și somnul au fost medicamente excepționale, alături de încurajările unor oameni care mi-au fost alături.
Mulțumesc tuturor prietenilor care au venit la ușă cu medicamente, apă și alimente! Mulțumesc O. pentru antibiotic!

Mulțumesc doamnă doctor O. C. pentru grija pe care ați avut-o pentru un pacient pe care nu l-ați văzut niciodată, dar pentru care v-ați sacrificat din vacanță, ca să îl monitorizați zilnic! Mulțumesc A. pentru mobilizarea de a aduce urna mobilă și am putut vota! Mulțumesc mult mama că ai rămas puternică, rațională, deși știu cât te-au durut și pe tine, în toată perioada în care am stat departe! Vă mulțumesc vouă, celor care citiți aceste rânduri și unii poate vă recunoșteți, alții veți fi poate doar recunocători că sunteți sănătoși!

…iar cui spune că e simplă răceală, o gripă banală care trece cu o aspirină, că o lume întreagă trăiește o mare mistificare, SĂ-I FIE RUȘINE! Rușine, că își bate joc de suferința unor oameni! Rușine, că ignoră metode simple de protecție, mizând pe noroc! Rușine pentru egoismul vostru!

După 36 de zile, la mine astăzi a venit, mai devreme, Crăciunul: la a treia testare – nu mai am ARN viral SARS COV -2!”