Jurnalist infectat. „Pot să-mi dau jos botnița chiar dacă am COVID? Nu glumesc. Am covid și m-am săturat de botniță”

Un jurnalist infectat îi întreabă pe cei care protestează împotriva măștilor dacă își poate da și el botnița jos. Poate așa îi trece COVID-ul mai repede.

Valentin Chisoceanu: “Pot să-mi dau jos botnița chiar dacă am COVID? Nu glumesc. Am covid și m-am săturat de botniță. Îmi permiteți? Și protestez și eu aici, poate pleacă mai repede covidu ăsta ca tare greu mai este cu el pe cap.”

Jurnalist infectat. „Pot să-mi dau jos botnița chiar dacă am COVID? Nu glumesc. Am covid și m-am săturat de botniță” 1

Asta i-aș fi întrebat pe dl Cristi Puiu și pe dna Carmen Tănase dacă m-aș fi alăturat protestului. Aș fi vrut să le văd reacțiile.

Mă consider însă mult mai responsabil decât domniile lor și stau izolat în casă, deși nu am glumit asupra acestui virus. Textul de mai jos l-am scris acum fix o săptămână, din spital.

Am amânat publicarea lui nu de teamă, ci pentru că este o perioadă mult prea dificilă, chiar cea mai urâtă parte a acestui virus pentru noi.
Fiți în siguranță! Purtați botnița că nu vă sufocați. Am stat cu ea o săptămână, inclusiv dormit cu ea, și nu mi-a scăzut deloc nivelul oxigenului în sânge. Saturatia a fost tot timpul 97…98…99%.

LATER EDIT: mulțumim mult pt încurajări. Suntem bine. Cel mai important pt mine era să-mi protejez soția. Se pare ca nu am luat măsurile de distanțare la timp și, ulterior, a fost confirmată și ea cu COVID. A fost internată câteva zile în spital, iar acum suntem acasă. Și ea și bebe sunt bine.

Mai jos și textul din spital:
Nu aș fi crezut că o să ajung aici, dar da, COVID m-a ajuns din urmă cu toate măsurile de precauție pe care mi le-am luat. Sunt între cei obsedați cu dezinfectatul suprafețelor, port mască de protecție (la începutul epidemiei, când nu se găseau măști chirurgicale, foloseam din bumbac, iar sub mască imi puneam un șervețel dublu, pt o protecție sporită), mă spăl f des pe mâini, abia am avut curajul să mergem într-un concediu unde am luat măsuri drastice (evitat restaurante, terase, locuri aglomerate, etc…Greu de crezut, dar am găsit un astfel de loc la vecinii bulgari), cu alte cuvinte consider că nu am lăsat deloc garda jos. Dar de ce toate măsurile astea, când puteam fi mai relaxat? Pentru că am o soție însărcinată, părinți și socri în zona de risc, pentru mine, pentru cei apropiați mie…

…virusul m-a ajuns din urmă, exact cum spun mulți “hai ca tocmai pe tine te-a luat, la cât ești de panicat”. Știu cum am luat și asta nu mai contează în momentul de față. Din fericire, am o formă ușoară cu doar câteva simptome: la început trei zile febră, apoi dureri în gât, care au trecut aproape în totalitate, ceva tuse, iar după 8 zile de la primele simptome, mi-am pierdut mirosul.

Însă, de departe, pentru mine, cea mai grea formă a acestui virus este IZOLAREA și odată cu ea neputința că nu îmi pot ajuta soția. Încă de când am început să fac febră, am luat măsuri, deși atunci nu mă știam contact cu niciun caz pozitiv – am dormit separat, am purtat mască în casă, până la momentul adevărului…care era tot mai clar, dar refuzam să-l cred și să-l accept. Pentru că era dificil să mă izolez în casă și să evităm orice pericol, am ales să mă internez. Foarte mulți prieteni ne-au sărit în ajutor să ne aprovizioneze cu ce avem nevoie, pentru care le mulțumim f mult, dar nimic nu poate compensa faptul că nu pot fi acasă.

“E nasol!”… Mă întrerupe un coleg nou de cameră. Respiră tot mai greu și mă sperie. Chem asistentele. Are nevoie de oxigen, doar că în cameră mai sunt alți doi colegi conectați la aparatele de oxigen și nu mai e loc. Trebuie mutat în altă parte. Sunt internat la Institutul Marius Nasta. Zi de zi văd medici și asistente tot mai obosiți. “Bine că ne-au permis să stăm în pantaloni scurți pe sub combinezoane, că altfel era mult mai greu”, îmi spune un cadru medical.

Zilnic am vazut zeci de pacienți la camera de gardă pentru analize. Unii sunt nemulțumiți că așteaptă câteva ore pentru o hârtie. Nu realizează că oamenii ăștia depun eforturi uriașe în condiții f grele: camera de gardă, plus zeci de pacienți pe două etaje, care mai de care cu nevoi diferite. Putea fi o organizare mai bună? Nu-mi dau seama. Dar sunt implicați. Și suferă și ei. O doamnă asistentă are părinții infectați cu COVID în județul Vaslui. Mama dumneaei este pe aparat de oxigen și și-ar dori foarte mult să o aducă la București să aibă grijă de ea mai bine. Înțeleg ca acolo încă se folosesc scheme vechi de tratament, precum plaquenil și alte medicamente. Sper să reușească transferul.

Inițial mi s-a părut și mie că-i vad cam rar pe medici, dar ulterior am realizat că analizează fiecare caz, schimbă tratamentul în funcție de starea fiecăruia. Un coleg primește de azi remdesivir, dexametazonă si altele. Respiră greu și obosește câțiva metri până la baie.

E adevărat: 80% dintre cei infectați fac forme ușoare, dar de ce să nu fim oare mai atenți și să ne gândim și la ăia 20%? Clamează unii că e un simplu virus, că nu e chiar așa cum zic ăștia, că ne bagă la închisoare, că ne îngrădesc drepturile, că suntem niște proști că punem botul. Pentru unii, inclusiv pentru subsemnatul este un simplu virus, dar repet izolarea, de care nu aveam nevoie acum, este cel mai urât simptom pentru mine.

Nu ar fi greu deloc să ținem cont de câteva măsuri simple. Să purtăm masca aia cum trebuie. De câteva zile de când sunt internat stau aproape non stop cu masca, inclusiv dorm cu ea. Surpriză: nivelul oxigenului în sânge nu a scăzut deloc. 98 sau 99. M-am săturat de ea? Da. Ma dor urechile de la elastic, dar ma uit la cadrele medicale camuflate în combinezoanele alea și văd că pentru alții e mai greu. Aștept următorul test și îmi doresc sa treacă mai repede perioada asta plină de anxietate, nervi și stres. Sunt optimist că o sa fie bine.

P. S. Nu m-a plătit nimeni pentru postarea asta. Dacă vreți să-mi virați banii vă dau nr contului 😊. Hai sa ne auzim sănătoși!”

Dr. Andreea Moldovan, director medical al Spitalului Clinic de Boli Infecțioase Brașov a declarat la Digi24 că este „șocată” de ceea ce a văzut sâmbătă la Bucureşti, unde câteva sute de persoane au protestat împotriva „dictaturii sanitare”, a purtării măștii de protecție pe care o numesc „botniță” și a școlii în sistem online, potrivit mytex.ro.

„Sunt șocată de imagini, de prezența acestora pe piață. Este o lipsă de respect față de pacienți și personalul medical. (…) Mi se pare o lipsă de responsabilitate izbitoare. Este ca atunci când conduci aberant și îi poți răni pe cei din jur”, a spus dr. Moldovan.