Adi Hadean și aplicațiile de livrare a mâncării. „Nutreț livrabil …mizeriile alea din “vită” cu 39 de lei porția și care “se topesc în gură” sunt frăgezite artificial, adesea chimic, ca să știți și voi… la 45 de ani, două stenturi mai târziu, ajunși pe o terasă care a supraviețuit cine știe cum apocalipsei, o să vă oripilați pentru că mâncarea n-a ajuns la voi instantaneu, pentru că n-are trei linguri de sare și una de monoglutamat de sodiu ca să mai simțiți și voi vreun gust…”

Cunoscutul bucătar Adi Hădean face o analiză realistă a ceea ce înseamnă mâncarea livrată în mai puțin de o oră. Meniu limitat la carbohidrați în exces, grăsimi în exces, tehnici de gătire folosite abuziv (prăjire+prăjire și un pic de prăjire la final), legume conservate și supe cu multă gelatină, care rămân fierbinți 20-30 de minute după ambalare.

Adi Hadean: „Asta-i mai lungă. Mâine o să vă povestesc despre cum o prăvălie care vinde mobilă și chiftele a vrut să mă convingă că înlocuitorii de carne “au același gust delicios de carne” și că pot salva planeta, probabil pentru a compensa cumva tăierea pădurilor din care se face mobila. Dar să revin la povestea de azi, care-i adevărată în totalitate, mai puțin partea imaginară a ei:

Adi Hadean și aplicațiile de livrare a mâncării. „Nutreț livrabil ...mizeriile alea din “vită” cu 39 de lei porția și care “se topesc în gură” sunt frăgezite artificial, adesea chimic, ca să știți și voi... la 45 de ani, două stenturi mai târziu, ajunși pe o terasă care a supraviețuit cine știe cum apocalipsei, o să vă oripilați pentru că mâncarea n-a ajuns la voi instantaneu, pentru că n-are trei linguri de sare și una de monoglutamat de sodiu ca să mai simțiți și voi vreun gust...” 1

Fabrica de guri
Gura bate guru. Serios. În sensul în care-i greu să înveți pe cineva cât e flămând, și de 100 de ori mai greu să înveți pe cineva care-i sătul. Asta am observat pe pielea mea, motiv pentru care încerc să mă țin mereu între ele, nici sătul, nici prea flămând, doar cât să am destulă atenție liberă de instinctul de supraviețuire. Ceea ce-i tot mai rar în lumea noastră guvernată de lene, de lipsa asumării statutului de om, de frici desenate-n tușe tot mai groase și mai stridente. Cum am ajuns aici? Posibil și din cauza aplicațiilor care mijlocesc vânzarea mâncării.

Imediat după declanșarea pandemiei, oamenii orientați au început să se orienteze și mai bine, și mai intens, și mai aplicat. Cine a simțit-o cu cenții din măști a câștigat frumos, cine a simțit-o cu dolarii din mănuși și dezinfectanți, a câștigat frumos.

Cine a simțit că oamenii ar da oricât de puțin să mănânce că…i în vreme ce alții ar da oricât de mult ca să le vândă, a investit masiv în aplicații de livrat mâncare.

Care nu-s rele, în sine, dar care, suprapuse peste tot ce înseamnă societatea modernă cunoscută de noi, transformă omenirea încet, dar sigur, într-o mare de guri alimentate la buton.

În doar doi ani, chiar cu accelerația la podea în anul acesta, omenirea a ajuns în locul în care peste jumătate din mâncarea făcută în restaurante e consumată acasă (peste 80% în USA, conform NY Times, cu Europa gonind tare să prindă din urmă și cu Asia la o lungime de cal în spate). Ce e rău în a mânca acasă? Nimic, desigur, mai ales dacă mănânci ce ai gătit tu.

Nu-i rău nici să mânânci mâncare comandată/livrată sau take-away, dacă poți face asta în mod conștient. Ceea ce se întâmplă tot mai puțin, judecând după cursa nebună a aplicațiilor care se întrec să livreze mai repede, mai ieftin. Apeși un buton și capeți în schimb promisiunea că într-o oră vei mânca mâncare caldă.

Da’ eu nu aș mai numi-o mâncare. Aș numi-o nutreț livrabil, cu tot respectul pentru nutreț. Și o să vă spun de ce. Orice trebuie să fie cald, în 5 minute nu va mai fi la fel de cald.

Orice trebuie să fie rece, în 5 minute nu va mai fi la fel de rece. Orice lucru ieftin e pe cheltuiala ta, dar încă nu realizezi. Scăderea calității mâncării e inevitabilă și garantată, mai garantată (permiteți) decât livrarea într-o oră.

Mâncare ieftină poate însemna pentru tine o roșie cumpărată vara din Obor. Pentru un restaurant, mâncare ieftină înseamnă ingrediente mai proaste, personal necalificat (cu capacitate redusă de a găti vag corect, cu capacitate redusă de a respecta niște norme de igienă stricte), înseamnă un meniu limitat la carbohidrați în exces, grăsimi în exces, tehnici de gătire folosite abuziv (prăjire+prăjire și un pic de prăjire la final), legume conservate și supe cu multă gelatină, care rămân fierbinți 20-30 de minute după ambalare.

Asta înseamnă că în realitate, un restaurant care are pretenții de la sine, fie nu se bagă, fie pierde lupta prin abandon sau prin abandonarea principiilor care stau la însăși baza deschiderii sale.

Nu-i bai, câștigă industria de fast food. Pierdeți voi, care renunțați la capacitatea de a gusta o mâncare, la capacitatea de a întreține o conversație cu un chelner sau cu persoana alături de care mâncați în oraș.

Cedați toate aceste abilități elementare ale speciei din care faceți parte în favoarea posibilității de a da un review (personal le găsesc la fel de imbecile și de inutile și pe cele pozitive și pe cele negative, dacă-s făcute în scris și postate pe internet) și eventual de a da din picior dacă livratorul a întârziat 5 minute. Cultura pe bază de review pe care o construiesc aceste aplicații îmi repugnă, pentru că inevitabil distruge exact lucrul care ne-a creat ca societate: capcitatea de dialog deschis, față în față, în timp real și-n locul acțiunii. Oamenilor care nu se privesc în ochi când își vorbesc, le e mai ușor să se dezbine decât să ajungă la acord, e demonstrat și validat de sute de milioane de exemple pe care le vedem zi de zi online.

Săptămânal, din Martie încoace, mă sună câte cineva din partea câte unei firme care dezvoltă aplicații culinare.
“Adi, vrem să-ți prezentăm aplicația noastră, credem că ar fi foarte utilă restaurantelor, mai ales în perioda asta. Dacă-ți place, poate o endorsezi, poate intri în sistem”.

“Ce face ea?”
“Scanează meniul de la intrare, clientul trimite comanda direct la bucătărie și nu mai trebuie să aștepte nici ca ospătarul să-i aducă nota, și-o poate face singur”.

“Ai zis corect, clientul. Dar eu nu caut clienți, eu fac asta pentru că-mi place să am oaspeți, interacțiune, dialog despre mâncare”.

“Da, dar vezi, oamenii sunt tot mai grăbiți, mai e și stresul dat de pandemie”

Stați acasă. Comandați, că vi se livrează într-o oră. Acasă nu mai trebuie să vă grăbiți nicăieri și sunteți în siguranță. Apăsați în continuare pe butoane virtuale care nu mai fac nici măcar “click”, apoi repede-repede, niște bani pe care nu i-ați văzut niciodată intră în contul unei firme care trei-cinci zile mai încolo o să plătească mâncarea pe care ați consumat-o voi azi, după ce reține 35-42% din prețul pe care l-ați plătit voi, deja scăzut, pentru că-i viața grea și competiția dură.

Vouă o să vă sugereze permanent opțiuni bazate pe ce review-uri ați postat online, pe ce ați cumpărat anterior, pe câți bani au cheltuit cei care-și fac reclamă în aplicații. Mai puțin pe gustul mâncării, pe calitatea texturilor, pe compoziția fiecărei îmbucături.

Apoi, la 45 de ani, două stenturi mai târziu, ajunși pe o terasă care a supraviețuit cine știe cum apocalipsei, o să vă oripilați pentru că mâncarea n-a ajuns la voi instantaneu, pentru că n-are trei linguri de sare și una de monoglutamat de sodiu ca să mai simțiți și voi vreun gust, pentru că tâmpitul de ospătar e și el om și are reacție, pentru că pastele sunt al dente și carnea chiar opune rezistență când o muști (mizeriile alea din “vită” cu 39 de lei porția și care “se topesc în gură” sunt frăgezite artificial, adesea chimic, ca să știți și voi), pentru că bucătarului i se rupe de mama dumneavoastră și de cum v-a învățat dânsa să vă gestionați așteptările.

Ei, și așa oripilați, o să vreți să scrieți un review, ceea ce probabil o să și faceti. Puținii oameni sănătoși la cap rămași pe planetă n-o să dea doi bani pe el, pentru că ei vor vrea să-și trăiască propria experiență nu pe a altcuiva.

Da’ nu-i bai, planeta va fi deja populată cu suficient de multe guri dotate cu un singur deget, care vor da like sau dislike review-ului, în funcție de cantitatea de băluțe generată și care apoi vor apăsa pe “Comandă acum”, cu condiția ca livrarea să fi avut loc ieri la prețul de minus doi bani. După care vor înghiți fericite chicken tikka masala, supă dulce-iute, gulaș și ciorbă rădăuțeană, carne fiartă și scăldată-n sosuri incerte, calamari fripți și burgeri. Apoi vor râgâi puțin, nu înainte de a exclama “Genial!” în timp ce mai postează un review”.