Gros Mihaela: „Două fetițe superbe, pe care nu le-am născut eu, îmi spun mamă. Iar acesta este, pentru mine și soțul meu, miracolul vieții, miracol pe care l-am atins dupa multă muncă, așteptare, emoții, durere și îndoieli, dar cu ajutorul statului român, prin adopție. Este realizarea supremă a vieții noastre și probabil a …”

(Last Updated On: June 3, 2020)

Peste 50.000 de copii trăiesc în centre de plasament din România și din păcate pentru cei mai mulți, nici măcar nu există speranța unei adopții.

La noi, adopția a rămas un drum lung și istovitor, care de multe ori nu are un final fericit. Pentru ca un copil să poată fi dat spre adopție, statul trebuie să îi caute toate rudele, până la gradul 4. Abia după aceea autoritățile îl pot da spre adopție, scrie stirileprotv.ro.

Gros Mihaela a scris pe Facebook: „Două fetițe superbe, pe care nu le-am născut eu, imi spun mamă. Iar acesta este, pentru mine și soțul meu, miracolul vieții, miracol pe care l-am atins dupa multă muncă, așteptare, emoții, durere și îndoieli, dar cu ajutorul statului român, prin adopție.

Gros Mihaela: „Două fetițe superbe, pe care nu le-am născut eu, îmi spun mamă. Iar acesta este, pentru mine și soțul meu, miracolul vieții, miracol pe care l-am atins dupa multă muncă, așteptare, emoții, durere și îndoieli, dar cu ajutorul statului român, prin adopție. Este realizarea supremă a vieții noastre și probabil a ...” 1

Este realizarea supremă a vieții noastre și probabil a lor, a copiilor mei, pentru ca adopția nu se face într-un singur sens. Si ei, copiii, trec printr-un proces de adaptare, acceptare, greu și dureros pe alocuri.

Dar e o minune că se întamplă! Că trăim în epoca în care adopția e posibilă. Și asta ar trebui să li se întâmple tuturor copiilor care, dintr-un motiv sau altul, iși pierd părinții biologici.

Prin magia adopției, fetele noastre sunt doi copii care acum au mamă și tată, bunici, nași, fini, prieteni de familie, rude în Germania, State și la țară, mătuși iubitoare, o armată de verisori și unchi de toate felurile. Plus un milion de prieteni care le adora si care, atunci cand am dat de greu au sărit în ajutorul nostru.

Prin adopție acești copiii câștigă sentimentul de apartenență la o mare familie, nu doar îngrijire temporară, mâncare și un pat curat.
Copiii noștri vor fi mereu fiicele cuiva, nepoatele, verișoarele, finele și prietenele cuiva. Un statut permament.

Dar în România mai sunt 50 de mii de copiii care viseaza, aproape fara speranță la o familie.
Si mii de cupluri infertile care au atât de multa dragoste părintească de oferit încât aproape că îi mistuie.
Și cumva, din păcate, intâlnirea dintre ei, in calătoria prin aceasta viață, e aproape imposibilă.

Acestia trebuie ajutați prin:
– simplificarea și eficientizarea legii adopțiilor
– redeschiderea adopțiilor internaționale
– sprijin pentru mamele adolescente sau singure și consiliere pentru a încuvința adoptia de la nastere a micutilor, atunci cand ele doresc acest lucru
– schimbarea mentalității legate de părintii biologici care nu își mai pot îngriji copiii, adesea puși la zid și condamnați în societatea româneasca.
– schimbarea mentalității legate de familiile multirasiale

Să nu uităm astăzi, de Ziua Națională a Adopției: orice copil are dreptul la o familie!”