(Last Updated On: March 24, 2020)

Guvernul a promis nenumărate măsuri de sprijin a românilor din care nu a înțeles nimeni nimic. Nu este clar știe cine vor fi ajutați  și cum. Cei mai loviți de criză nu mai au nici curaj să spere. Marea lor problemă este dacă vor fi dați afară din locuințe pentru neplata chiriei.

Oana Vasiliu: „Noi, cei din pătura socială vulnerabilă nu am existat cu adevărat pentru nimeni. Vom exista pe buzele unora la tv pentru câteva minute, apoi vom fi dați uitării.

Pe ei cine-i ajută? Oana Vasiliu: „Blocul social unde locuiesc eu: Suntem mame singure, mulți copii cu handicap sau fără, dar bolnavi. Persoane în vârstă, izolate, cu venituri mici cât să nu moară. Avem facturi de plătit și chirie, întreținere ca orice cetățean. Aș vrea să îmi răspundeți și mie aici ...” 1

Vă dau un exemplu. Blocul social unde locuiesc eu:
Suntem mame singure, mulți copii cu handicap sau fără, dar bolnavi. Persoane în vârstă, izolate, cu venituri mici cât să nu moară.
Avem facturi de plătit și chirie, întreținere ca orice cetățean.

Aș vrea să îmi răspundeți și mie aici, dacă se poate, pentru că spre exemplu unele mame sunt deja disperate și mă întreabă pe mine.
Eu vă întreb pe voi…
Ce măsuri veți lua pentru noi, astfel încât să nu rămânem pe străzi la final de pandemie.
Ne uităm la facturi și nu știm încotro.
Să nu uităm că în trecut evacuari s-au făcut fără milă.

Dar copiii noștri cum recuperează orele? La noi e un lux să avem două calculatoare în casă unde să încerce să lucreze cu toții, pe rând cât de cât liniștiți…
Nu toată lumea are internet fix.
Sau dacă il are, cât timp va dura până când nu va mai fi…

Dar cei din Căminul social Canta, cum vor trece peste nenorocire?

Vă rog să vă gândiți bine înainte să criticați oamenii ăștia. Poate doar acum să înțelegeți teama din sufletul lor, mulți fiind deja bătrâni și bolnavi.
Poate doar acum să înțelegeți teama de a nu ajunge pe străzi pe care noi am trăit-o cu anii…

Ps. Eu ajut cum pot prin telefon, directionand și redirectionand oamenii solidari către cei în nevoie. Uneori telefonul meu sună într-o nebunie și se înfierbântă la ureche. Fac ce pot de acasă.

Nu există Mesia să ne salveze. Există solidaritate.

Și poate autorități chibzuite care să ne păsuiască măcar o perioadă”.