(Last Updated On: February 23, 2020)

Românii care se află în zonele din Italia aflate în carantină au făcut câteva mărturisiri cutremurătoare.

Erica, o româncă de 51 de ani stabilită în Codogno, oraş aflat în carantină din cauza coronavirusului, ne arată străzile pustii şi cozile de zeci de metri din magazine, scrie stiripesurse.ro.

Românce din Italia: „Dacă a venit coronavirusul aici, garantat va veni şi în România. După aia, unde mai fugim?” „Nu avem măşti, suntem toţi cu eşarfe la gură, în Milano am înţeles acum că au rămas cutii cu măşti în care sunt 100 de măşti şi costă 100 de euro, au vândut într-o oră 80 de cutii de 100 de măşti, nu se găsesc pe niciunde". 1
(foto Gazeta Romaneasca)

Românca a îndrăznit să iasă duminică din casă, deşi oraşul în care locuieşte de 22 de ani este în plină carantină din cauza coronavirusului.

A filmat străzile pustii din Codogno. După minute bune de mers pe jos, în cale îi apar şi primii oameni. Oamenii încalcă cu bună ştiinţă avertizările autorităţilor ca să-şi facă provizii, iar cozile la magazine se întind pe zeci de metri.

Codogno era un orăşel destul de liniştit, cu activităţi destul de frecvente, este o localitate unde se face mult sport, mult voluntariat. Ieri au venit deja 100 de carabinieri, spuneau la început numai să controleze, dar aseară s-a dat decretul lege că nu se poate ieşi din zonele roşii, din cele zece comune. Mulţi s-au dus să-şi facă cumpărături la un magazin care nu este în zona roşie, lumea nu respectă, cred că nu au luat în serios chestia asta”, declară Erica Enăchescu.

Femeia spune că măştile medicale s-au vândut ca pâinea caldă şi că, în zonele unde acestea se mai găsesc, preţul a crescut simţitor: „Nu avem măşti, suntem toţi cu eşarfe la gură, în Milano am înţeles acum că au rămas cutii cu măşti în care sunt 100 de măşti şi costă 100 de euro, au vândut într-o oră 80 de cutii de 100 de măşti, nu se găsesc pe niciunde”.

Ioana este stabilită în Codogno de 12 ani. A apucat să-şi facă provizii de alimente, dar nu mulţi au reuşit.

Femeia spune că românii cu care ţine legătura sunt foarte speriaţi, însă, cel puţin deocamdată, nu au de gând să revină în ţară: „Fiecare este speriat, mai ales cei cu copii. Nu înţeleg de ce trebuie să ne speriem atât de rău că nu este o boală incurabilă, este un virus, o răceală mai puternică ce se poate trata. Suntem acasă toţi, toţi cei din aceste zece orăşele, de fapt sunt sate, pentru că sunt foarte mici. Toate fabricile sunt închise, singurele deschise sunt farmaciile. Îţi imaginezi mai mult că sunt sărbătorile, că aici aşa-i de sărbători, lumea e toată închisă în casă, poate e frig, magazinele sunt închise de sărbători”.

La 20 de kilometri distanţă de Codogno, în Lodi, locuieşte Mirela. Românca spune că familia îi cere cu disperare să se întoarcă acasă: „M-a sunat mama de dimineaţă disperată, mi-a spus <întoarce-te acasă>, i-am spus mamei că asta este la nivel mondial, că dacă a venit din China în Italia, garantat va veni şi în România, după aia unde mai fugim? Singurul lucru în care sper este doar la Dumnezeu, pentru că noi ştim că ne apropiem de sfârşit, nu fug absolut nicăieri. La câţiva kilometri de noi s-au închis şcoli, s-au anulat evenimente, s-au anulat meciuri de fotbal, la câţiva kilometri de unde a plecat focarul de infecţie Aici am văzut doar un singur casier care avea o mască, aici încă toată lumea este liniştită, din contră, sunt cu ochii pe mine, pe persoanele care au măşti”.