Lucian Mindruta, despre Eminescu: „Din când in când sărbătorim pe cate un poet pe care nu-l citim.  Un poet pe care, daca l-am consuma, am constata ca n-ar mai putea sa-si citeasca jumatate din articolele politice la televizor, fara amenda de la CNA. Un poet pe care, daca l-am citi, am descoperi ca …”

Ziua oficială de naștere a lui Mihai Eminescu este 15 ianuarie 1850. De câțiva ani, data la care este aniversată nașterea celui care este considerat drept cel mai important poet român a devenit Ziua Culturii Române.

Lucian Mindruta a scris pe Facebook: „Din când in când sărbătorim pe cate un poet pe care nu-l citim.  Un poet pe care, daca l-am consuma, am constata ca n-ar mai putea sa-si citeasca jumatate din articolele politice la televizor, fara amenda de la CNA.

Lucian Mindruta, despre Eminescu: „Din când in când sărbătorim pe cate un poet pe care nu-l citim.  Un poet pe care, daca l-am consuma, am constata ca n-ar mai putea sa-si citeasca jumatate din articolele politice la televizor, fara amenda de la CNA.  Un poet pe care, daca l-am citi, am descoperi ca ...” 1

Un poet pe care, daca l-am citi, am descoperi ca scrie mai lung decat postarea medie pe facebook, si ne-am plicitisi la jumatate.

Un poet care descrie o lume care nu mai exista si un neam care-a plecat. In istorie sau in exil, fiecare unde-a putut.

Dar din cand in cand ne trezim, piosi, c-a sunat calendarul si trebuie sa ne trezim si sa facem cateva gesturi ritualice.

O coroana de flori. Un buchet de vorbe goale. Un text de pe referate.ro.

Suntem maestri ai sarbatorilor fara sarbatorit. Fara spiritul lui. Fara sufletul lui.

Caci Eminescu nu mai este citit, asa cum nu mai este citit niciun poet roman veritabil. E doar sarbatorit ca simbol, nu ca produs viu, care sa apartina vietii noastre.

A fost candva un poet popular. Azi i-a luat locul textierul Deliei, care-si anunta mama ca e in stare de ebrietate. Nu stim cum il cheama, dar poate ca stramosii il vor venera si pe el, pe langa vreo statuie.

Insa cultura romana nu e eminesciana. Azi pare mai degraba cultura poetilor minori, gen Neculuta, Orasanu, Paun-Pincio si alti fosti literati. De la ei se trag cele mai prizate poeme, adica textele de muzica pop sau manele. Uite un exemplu care pare actual, desi are peste suta de ani:

“Plăcută-mi este viața, acum când e senină/ Ca ziua primăverii ce-ndeamnă la plăceri… Și-eccită pe tot omul ce geme în dureri”

Eminescu nu ne-a lasat nimic mai mult decat un mit. A incercat sa conecteze la absolut acest popor. A incercat sa ne ajute sa decolam spre o cultura mare, adecvata la cea a lumii. El, urmasul lui Goethe si Heine.

Nu i-a reusit.

Am incercat sa zburam o vreme pe langa el. Si mai tarziu pe langa Blaga. Barbu. Nichita. Doinas.

N-a mers. Suntem inapoi pe pamant.

Unde ne prefacem, in fiecare an, la cate-o ceremonie, ca nu stim care e versul cel mai prizat al utimelor doua decenii.

Nu, nu “cobori in jos, Luceafar bland”.

Incepe altfel. Si, intr-un fel ironic, se si potriveste zilei de azi:

“Dusmanii imi poarta pica.
Ca n-au valoarea mea!”