(Last Updated On: December 4, 2019)

Schimbarea unui guvern aduce întotdeauna și schimbări de personal fie ele la nivel înalt sau la nivelul de jos.

Sociologul Sebastian Lazaroiu a scris pe Facebook: „Când ajungi într-un minister, prima oară tai trei-patru capete, să te știe lumea de jupân. Pare absurd, dar e esențial să faci sacrificiul ritualic. Nu vă revoltați, dacă ar fi pe drept, ar trebui să tai vreo douăzeci. Trei-patru sunt de ajuns. Cum îi alegi? Simplu. Îi iei pe cei mai înțepeniți dintre ei, pe ăia despre care funcționărimea șoptește că sunt de neschimbat, că s-au născut pe funcție. Nici nu-i nevoie să-i cauți prea mult, pentru că ei te vor căuta pe tine în primele zile. Lingușitorii, zgârie-uși, delatorii, binevoitorii, ăia care se reped să-și prezinte omagiile la învestire.

Sebastian Lazaroiu: „Când ajungi într-un minister, prima oară tai trei-patru capete, să te știe lumea de jupân. Pare absurd, dar e esențial să faci sacrificiul ritualic. Cum îi alegi? Simplu. Îi iei pe cei mai...” 1

După ce ai făcut asta, șobolănimea e cu ochii la tine. Le-ai câștigat atenția și respectul. Începi să dai comenzile. Iei organigrama și chemi toți șefii la vorbitor. Ăia care pălăvrăgesc mult și vin cu un braț de dosare, aplecați ușor de spate, ăia sunt următorii la ghilotină. Le ceri lista cu toți angajații, faci o vizită inopinată. Un sfert dintre ei nu sunt la birou, e garantat (concedii, teren, învoiri). Deja știi cum să aranjezi departamentul respectiv.

Nu cauți să-i înlocuiești cu oamenii tăi, aduși din afară. N-ai timp să-i găsești, e proces de durată. În fiecare oficiu există ăla care muncește și pleacă seara la șase rupt. Ăla nu e niciodată șef, e adjunct sau ceva pe-acolo. E omul care le știe pe toate, e stâlpul pe care se sprijină tot departamentul. Pe ăla îl pui în loc.

Dacă ești destoinic, aerisirea asta minimală nu-ți ia mai mult de o lună, hai, două.

Pe urmă te apuci de politici și restul.

Cum fac ăștia care vin acum? ”Fă-mi și mie o cafea”. Și așa începe ministeriatul. Așa se termină.”