(Last Updated On: December 12, 2019)

Trenurile CFR au ajuns la stadiul de mizerabile, cu ajutorul celor care le administrează și a călătorilor. Un cerc vicios care cu greu poate fi întrerupt.

Erwin Albu: „Micul gest. Sau cum CFR isi murdareste propriile trenuri si nu ne dam niciunii seama.
Vedeți punctul acela mic, rotund si alb din poza? E cumva felul nostru. E mic, neinsemnat, dar graitor.

Erwin Albu: „Sunt un ardelean in tren dinspre Capitală si observ viata dimprejur...Micul gest. Sau cum CFR își murdărește propriile trenuri si nu ne dam niciunii seama. Vedeți punctul acela mic, rotund si alb din poza? E cumva ...” 1

Sunt un ardelean in tren dinspre capitala si observ viata dimprejur. Controlorul masoara si el atent fetele calatorilor sculati cu noaptea-n cap. Da buna dimineata cu voce dinadins tare sa fie lumea trezita din motaiala pana ajunge la fiecare pasager.

Lumea ii intinde amortita bilete, el le verifica mecanic. Clic, clic, clic. Ajunge la seniorul din fata mea. Ma uit bine si ma trasneste o rusine ca mi-au trebuit 40 de ani pana in dimineata asta ca sa imi dau seama de ceva ce se intampla cu fiecare clic al controlorului ceferist. Pare neinsemnat si găselniță de criticat ceva dis de dimineata, dar nu e neaparat asa.

Pe pantalonii veluri ai seniorului, care si-a pus tacticos ochelarii si cartea pe scaunul de langa dumnealui ca sa se scotoceasca de bilet, cade dupa clic un rotund alb si mic. Domnul in varsta, observand ca ma holbez de parca sunt fan veluri, il ia in palma si se uita la mine.

Controlorul se uita si el la mine, eu la el si-apoi toti trei la punct. “Oare cum sa facem sa zicem la CFR sa inlocuiasca gauritoarele astea care arunca bucatele din biletele astea pe jos?” ma ia gura pe dinainte.

Domnul cu punctul in palma isi misca mana si aseaza punctul pe scaun, langa carte. Ma uit in spate pe culoar si mai vad puncte albicioase si rotunde pe jos.” Apai stiti cum e la noi” rezolva domnul controlor repede situatia.

Cu fiecare clic s-a mai adunat un punct in tren. Clicul si punctul. Si ne impregneaza, chiar fara sa stim, cu o atitudine ca e normal si acceptabil sa fie puncte din astea pe jos. Si-atunci de ce n-ar fi si o samanta, si o tigara, si o flegma, si o hartie, si un ambalaj, si un cauciuc si o cada ruginita de baie si un sac cu moloz?

Stiu ca nimeni de la CFR nu va putea de maine sa interzica clicurile si sa faca achizitii de altceva de marcat biletele. Stiu prea bine, ca nu e doar chestiune de vointa, ci si de viziune, de bugete si de proceduri de achizitie.

Dar eu tot le scriu un mail in dimineata asta, ca poate in urmatorii ani, pas cu pas, schimbam si gestul asta facut cu fiecare clic si de care poate nu ne dam seama, la fel cum nici eu nu am observat pana acum. Sau poate toti controlorii din viata mea doar au intepat si nu au decupat biletele? Mda, o sa ma mai gandesc serios la asta pana la Brasov, ca altfel toate-s la locul lor (glumesc).

Apropo, la Ploiesti am vazut cu coada ochiului ca domnul controlor a tinut mana si a bagat punctul in buzunar. Hai ca iarasi se dovedeste ca efectul fluture e ceva real”.