(Last Updated On: November 3, 2019)

Milioane de români au ales să plece în străinătate în ultimii 30 de ani, descurajați de lipsa de oportunități și de corupția din țară.

Aceștia privesc cu speranță înainte și cu dezamăgire față de ceea ce rămâne în urmă, o țară lipsită de perspectivă, o țară a hoției și șmecheriei.

Jurnalistul Doru Braia a scris pe Facebook: „A M P L E C A T…
Am plecat definitiv în cealaltă Românie. Aceea cu peste 6 milioane de români…
Jurnalistul Doru Braia: „Am plecat definitiv în cealaltă Românie. Aceea cu peste 6 milioane de români...O Românie cu oameni senini. O Românie a hărniciei și a corectitudinii. O Românie cu români frumoși și cu dragoste de limbă, cultură și tradiții românești. Bine te-am regăsit România Mea! Am lăsat în urmă o Românie căreia ...” 1

O Românie cu oameni senini. O Românie a hărniciei și a corectitudinii. O Românie autentic creștină și nu doar ritualistă. O Românie sinceră, cu suflete deschise și cu judecăți drepte de valoare. O Românie disciplinată și demnă.

O Românie generoasă cu ea însăși și cu toți semenii ei. O Românie lăudată tot mai mult, pentru aportul ce-l aduce la prosperitatea societăților ce o găzduiesc. O Românie în care rușinea a fost demult înlocuită cu respectul de sine. O Românie cu români frumoși și cu dragoste de limbă, cultură și tradiții românești. Bine te-am regăsit România Mea!

Am lăsat în urmă o Românie căreia nu-i mai pot aparține… O Românie insalubră. O Românie a fățărniciei. O Românie a minciunii. O Românie a hoției endemice. O Românie, cu deja foarte puține excepții, a prostiei și a unei spoieli “academice” ipocrite. O Românie a șmecheriei josnice. O Românie roasă până la cangrenare de proprii ei cetățeni. O Românie a surogatelor conferite cu tot felul de titulaturi simandicoase. O Românie a răutății. O Românie a anormalului “normal”. O Românie care mi-a furat și ultimul bănuț. O Românie de care am scăpat cu bucurie…

Am încercat 30 de ani, cu putințele mele, să ajut la închegarea unei Românii pentru toți românii, dar ea s-a încăpățânat să rămână numai pentru securiști, interlopi, oportuniști gata să vândă orice și pe oricine pentru efemera lor prosperitate, pentru proștii duși ușor de nas chiar și cu afișe jerpelite… Încercări eșuate!

Acum am obosit… Îmi mai sprijin firave speranțe pe câte o personalitate ajunsă și ea într-o solitudine dezarmantă, dar nimic mai mult.

Adio, România visurilor mele!…”