(Last Updated On: November 20, 2019)

Florin Piersic este unul dintre cei mai mari actori ai României. De 12 ani el joacă în piesa „Singur în noapte”, un spectacol care și acum umple sălile de teatru.

Eduard Ionescu a scris pe Facebook: „Imediat după ultimul anunț, ușor timid și stângaci, de parcă era la primul lui spectacol, intră pe scenă Florin Piersic.

Rămâne în partea dreaptă și începe să ne privească pe rând, din primul rând și până la ultimul balcon. Se vedea că este slăbit. La 83 de ani timpul și-a pus amprenta serios asupra imensului actor.

Eduard Ionescu: „Intră pe scenă Florin Piersic...Se vedea că este slăbit. La 83 de ani timpul și-a pus amprenta serios asupra imensului actor.  Apoi, cu emoție în glas ne spune:- Vă mulțumesc că ați venit! Ne-am ridicat cu toții, întreaga sală și l-am aplaudat minute în șir. Nu aveai cum să rămâi pe scaun. Vedeam cum aceste aplauze dau energie celui pe care îl aveam în față. Ne-a făcut semn să ne așezăm, apoi a început să vorbească...” 1
(foto unica.ro)

Apoi, cu emoție în glas ne spune:
– Vă mulțumesc că ați venit!

Ne-am ridicat cu toții, întreaga sală și l-am aplaudat minute în șir. Nu aveai cum să rămâi pe scaun. Vedeam cum aceste aplauze dau energie celui pe care îl aveam în față. Ne-a făcut semn să ne așezăm, apoi a început să vorbească.
– Bună seara! De 12 ani joc în “Singuri în noapte”. Am început cu Emilia Popescu, iar acum am lângă mine pe Medeea Marinescu. De fiecare dată sala este plină. Nu am crezut că după atâta timp voi încă mai veniți să ne vedeți. Acest lucru mă ajută să merg mai departe. Voi mă ajutați să merg mai departe. Vă mulțumesc!
Pe obrazul lui pare că sunt lacrimi care curg. Ne transmite o stare ciudată. Până și liniștea asezată parcă durea.

Actorul simte imediat și intervine:
– Stați liniștiți! Încă mai pot. Și dacă nu mă credeți vă vorbesc până mâine. Ce, aveți treabă mâine?
În sală se aud râsete. Atmosfera este relaxată.
– Haideți să începem piesa!

Actorul se deplasează cu greu spre colțul din stânga a scenei. Mâna îi tremură pe lângă corp și se vede cum încearcă să facă eforturi pentru a ascunde acest lucru. Iese din scenă… piesa putea începe.

O piesă grea cu doar doi actori. Replicile veneau însă una după alta… timp de ore bune am trecut prin toate stările prin care poate trece un om… bucurie, emoție, zâmbet, râs, tristețe, furie, dezgust, dispreț, surpriză.

O interpretare EXCEPȚIONALĂ, deși se vedea foarte bine că actorul face eforturi mari pentru a se deplasa pe scenă.

Nu știu cât a fost improvizație, dar sigur nimeni din sală nu a simțit așa ceva. Totul a fost magnific.

Apoi parcă brusc piesa se termină… parcă prea repede. Cei doi actori rămân minute în șir pe scenă pentru a primi aplauzele din belșug. Vine momentul ca cei doi să iasă în spatele cortinei.

Florin Piersic, deplasându-se greu, ne mai privește încă o dată pe toți. Ochii lui par a spune… “Stați liniștiți, încă mai pot!”

Părăsim și noi Teatrul Național în liniște. Deși am râs cu toții la piesa “Singuri în noapte”, o tristețe grea apăsa pe fiecare dintre spectator. Cu toți uram TIMPUL care nu poate fi oprit pe loc. De ce oare este așa de nedrept?

Îmi promit că voi reveni să-l văd pe Florin încă o dată… și încă o dată…și încă o dată… pentru că am ce vedea.
Mergeți și voi să-l vedeți… pentru că omul acesta ne-a făcut viața mai frumoasă!
Mergeți și voi să-l aplaudați… pentru că merită din plin!
Mergeți și voi să-l admirați… pentru că aveți ce!
Mergeți și voi să vedeți ce înseamnă UN IMENS ACTOR ROMÂN…. DIN PĂCATE ULTIMUL!😢

P.S. Să mai poți, Florine! Să mai poți, Mărgelatule… și să nu ne lași “Singuri în noapte”… că dintre toți, doar tu ai mai rămas!”