(Last Updated On: October 8, 2019)

Oana Moraru, consilier educaţional, fondatoarea şcolii Helikon şi a platformei Vocea Părinţilor, învăţătoare şi profesor, explică în ce fel ar trebui să se ocupe părinții de copii și de ce este bine să-i spui „Nu” celor mici.

Oana Moraru: „Poți să îi dai copilului tău tot, dar nu și puterea personală.
Pentru cei mai răniți dintre noi, disponibilitatea asta aproape servilă față de propriul copil – din dorință firească de a compensa răni din trecut – e nefirească, neproductivă, nesănătoasă.

Oana Moraru: „Când îi zici ”nu” copilului, se supără doar ego-ul lui, dar sufletul se bucură că are alături pe cineva în control. Subconștientul își pune limita aia sănătoasă de unde se va desprinde mai târziu starea de bine, de recunoștință, de mulțumire sufletească. Dacă ea nu există, copilul sau viitorul adult va fi mereu nemulțumit, nehotărât, în căutare perpetuă de ...” 1

Odată cu omul bun și blând care ești, copilul are nevoie să îți învețe și tăria: ce limite ai tu, ce nervi, ce intoleranțe, ce hachițe, ce nevoi. Are nevoie să te învețe pe tine, ca model de om, în totalitatea lui, nu doar felia de rol parental afișat cu precauție, vinovăție și frică. Din tine își va modela și propria putere personală în relație cu ceilalți. Nu din cuvintele tale; ele învață prea puțin.

Când îi zici ”nu”, se supără doar ego-ul lui, dar sufletul se bucură că are alături pe cineva în control. Subconștientul își pune limita aia sănătoasă de unde se va desprinde mai târziu starea de bine, de recunoștință, de mulțumire sufletească. Dacă ea nu există, copilul sau viitorul adult va fi mereu nemulțumit, nehotărât, în căutare perpetuă de umplere a golului pe care l-ai crescut fără să vrei. Disponibilitatea ta de a satisface orice moment de disconfort sau tensiune creează condiționarea unei permanente nevoi de a căuta cu sete neîmplinită mulțumire, altundeva, în afara sa, la altul și la celălalt.

Când vindeci o supărare mare din trecutul tău de copil, nu e suficient să o conștientizezi. Trebuie să înveți, în procesul terapeutic, să îți iei și puterea înapoi. Puterea de care ai nevoie să îl crești pe el și să rupi ciclul abuzurilor.

Dacă încă nu o ai și încerci mereu să fii extrem de disponibil, să îi faci pe plac, să nu spui ”nu”, să te justifici când o faci – blândețea asta căutată, planificată, vinovată și controlată de frică nu rupe niciun ciclu abuziv. Doar sădește în copil, într-o altă formă, trauma propriei nesiguranțe și neputințe”.