(Last Updated On: September 11, 2019)

Școala de pe timpul lui Ceaușescu era diferită de școala de astăzi. Care este mai bună? Pot elevii de astăzi să supraviețuiască acelor condiții din comunism?

Alex Saxon Slaniceanu: „Această eleva inconștientă din anii 70, probabil chiar 80, merge singura pe stradă către scoală. Doamne ferește, bine ca am făcut revoluția aia, ca nu se știe ce se alegea de generația mea cu halul in care ne-am riscat viețile mergând a…a singuri spre școala.

Alex Saxon: „Această eleva inconștientă din anii 70, probabil chiar 80, merge singura pe stradă către scoală. săream coarda fără casca, jucam șotron fără genunchiere, mâncam mere din pom nespălate, beam apa de la hidrant si ne încăpățânam sa nu murim, chiar daca puteam sa luam viruși cu 3 capete si denumiri de-ti ingheata sangele in vene, cum sunt cei de azi. Pe vremea mea, oamenii nu cautau E-uri pe etichete, ci doar prețul. Pfoa...  N-am murit, nu ne-am îmbolnăvit, am mers pe jos si ne-am ...” 1
Pe vremea aia toți eram la fel de inconștienți. Iarna o luam prin băltoace si zapezi, nu ratam niciun petec de gheata ca sa ne dam pe el, eventual pe ghiozdane, iar vara…nici nu vreau sa ma gândesc, vara ne opream pe la gârlă, cei care ne-am școlit pe la tara. Cel puțin eu, Alex Saxon Slaniceanu așa făceam atunci, iar astăzi, unii ar fi tentați sa spună ca ma jucam …cu moartea 😉

Puteam sa murim in mai multe variante si scenarii, dar cred ca toți copiii din anii aia aveam cate un înger păzitor deasupra capului de nu crăpam. Alta explicație nu e. Auzi, sa mergi singur la școala, fără mama, fără tata, fără bona, fără bodyguard, fără jeep, fără orice alta mașină, fără telefon mobil la care sa te sune familia isterizata din 5 in 5 minute ca sa se asigure ca ești safe, ca ai apăsat corect pe clanța ușii, n-ai alunecat pe vreo scara Richter, nu ti-a căzut vreo macara sau vreun MIG 21 in cap, sau mai rău, n-ai sfârșit in vreun butoi din Caracal. Brrrrr! Prosti si inconștienți mai eram pe vremea aia, zău 😀

Si stai sa vezi, ca si după ce terminam orele tot singuri ne duceam către case. Care pe jos, care atârnați de vreo căruță, care pe portbagajul unei biciclete, care cu tramvaiul sau troleul si tot așa.

Jeep avea doar Ceaușescu, iti dai seama? Mamele lucrau, tatii la fel, bone nici nu existau in vocabular. Multa vreme, oamenii au crezut ca bone înseamnă doar os in engleza 😀 Copiii de azi își scrântesc gleznele daca fac un pas pe poarta scolii, spre casa. După 3 pași amețesc, le curge sânge din nas si mor. Lăsați-ma, ca ma apuca ,,frezoanele” numai când ma gândesc cum am mers eu la școală pe jos. Puteam sa fiu împuscat, răpit de extratereștri, sau putea sa se repeadă unul in mine si sa-mi fure un rinichi.

Bai si mai am amintiri din astea horror: săream coarda fără casca, jucam șotron fără genunchiere, mâncam mere din pom nespălate, beam apa de la hidrant si ne încăpățânam sa nu murim, chiar daca puteam sa luam viruși cu 3 capete si denumiri de-ti ingheata sangele in vene, cum sunt cei de azi. Pe vremea mea, oamenii nu cautau E-uri pe etichete, ci doar prețul. Pfoa…

N-am murit, nu ne-am îmbolnăvit, am mers pe jos si ne-am luat bătaie cu rigla la palma când nu ne-am făcut lecțiile. Dar acum, multi dintre noi știm ca in Austria nu se vorbește austriaca”.