(Last Updated On: August 20, 2019)

Pe 10 august 2018 Jandarmeria română a gazat femei, copii și bătrâni. S-a deschis un dosar penal …și atât. Mulți români care și-au luat bătaie de la jandarmi au ales să plece din țară.

Veronica Petrescu: „Dragă Românie, în august 2018 m-ai bătut şi m-ai gazat. În august 2019 însă, a venit timpul să ne despărțim.
La fel ca mulţi alţi tineri, mi-am îndeplinit datoriile faţă de tine, însă tu ai refuzat constant să faci același lucru.

Am simţit “reformele” a 21 de miniştri ai educaţiei încă de când am început să socotesc pe degete. Am dus zi de zi cate 8 kilograme de culegeri şi auxiliare în spate, în timp ce profesorii îşi numărau profitul obţinut de pe urma afacerilor din cancelarie. Probabil calculele astea îi ţineau atât de ocupaţi încât la clasă nu mai puteau performa corespunzător, de aici şi orele mediocre. Altfel de ce aş fi început să fac meditaţii încă din clasa I?

Veronica Petrescu: „Draga mea Românie, a venit timpul să ne despărţim definitiv ...în august 2018 m-ai bătut şi m-ai gazat. În august 2019 însă, a venit timpul să ne despărțim....Am stat cuminte în aceleaşi bănci în care probabil au învăţat şi parinţii mei...Îmi amintesc cum alocaţia de 42 de lei pe care mi-o dădeai lunar printr-un gest de mare mărinimie nu îmi ajungea nici măcar să îmi iau o enciclopedie. Şi apoi mă gândesc că ...” 1

Am stat cuminte în aceleaşi bănci în care probabil au învăţat şi parinţii mei. Îmi amintesc cum odată am tras draperia să mai intre şi soarele în sala noastră mohorâtă, dar a căzut galeria peste mine. Dar ar trebui să fiu fericită, măcar nu a căzut tavanul ca în alte cazuri. Apropo de părinţii mei, cred că am avut şi aceeaşi programă pe care o studiau ei – asta da legătură între generaţii!

Îmi amintesc cum alocaţia de 42 de lei pe care mi-o dădeai lunar printr-un gest de mare mărinimie nu îmi ajungea nici măcar să îmi iau o enciclopedie. Şi apoi mă gândesc că alţi copii se bazau pe ea pentru a-şi permite necesităţile şcolare – însă cu 42 de lei, cu greu ai putea încropi ceva.

Mai târziu, când am crescut, am ieşit de fiecare dată să te votez, însă după îmi reproşai că nu e suficient şi ca generaţia mea “se pişă pe el de vot” – dar nu ai vrut să vezi ce stă în spatele statisticilor. Tineri care sunt plecaţi la studii sau muncă prin străinătate, care fie nu au posibilitatea de a face drumuri lungi de sute de kilometri până la secţie, fie şi-au pierdut interesul faţă de ţara care i-a forţat să plece. Studenţi veniţi din zonele rurale şi din oraşele mici ale ţării către cele mari, care nu au cum să meargă acasă să voteze, care nu au viză de flotant sau buletin de oraş. Tineri care nu au un loc de muncă, fiind şomeri după 25 de ani de şcoală, pentru care e greu să îţi mai pese de vot, atunci când nu ai bani să trăieşti de pe azi pe mâine. Sau tineri abandonaţi de stat și de clasa politică, care nu găsesc nici un motiv pentru a merge la vot.

Am auzit frecvent cum starea jalnică a ţării este din vina noastră. Că am mâncat banii statului cu studiile noastre, că am ruinat CFR-ul prin gratuităţile noastre, că nu ne-am implicat activ în politică. Nu pot decât să mă întreb ce se mai ştie de banii statului care se află prin conturile lui Voiculescu, Iacubov, Hrebenciuc, Adamescu, Pinalti, Vâlcov, Udrea, Copos şi mult prea mulţi alţii? La fel cum mi-ar plăcea să aflu cum de gratuităţile studenţeşti sunt o problema majoră a bugetului de stat, însă sumele nesimţite băgate lună de lună în buzunare de “înalţi demnitari” şi apropiaţi ai lor sunt în regulă. Şi aş vrea să îţi mai amintesc că noi am ieşit în stradă de fiecare dată – în 2012 pentru SMURD, în 2013 pentru Roşia Montană, în 2015 pentru Colectiv, iar din 2017 până acum pentru o ţară mai bună. Iar chiar şi atunci, am fost blamaţi — că suntem manipulaţi, că suntem plătiţi de occidentul mare şi rău, că distrugem ordinea statului şi nu respectăm rezultatele votului.

Am investit an de an în tine prin CFR, STB, Poşta Română, RADET şamd. În schimb tu mi-ai oferit întârzieri de 12 ore, transport public mizerabil, colete furate şi săptămâni întregi fără apă caldă şi căldură. Am privit cum refuzai tratamentul oamenilor din jurul meu care nu erau dispuşi să bage plicul în buzunarele halatelor albe. Am văzut cum sistemul tău sanitar mi-a îmbolnăvit prieteni. Am plătit rovinieta şi taxa de pod, însă unde sunt drumurile?

Românie, ai lăsat ca mai toate fetele şi femeile să poată spune o poveste din categoria MeToo. Ai lăsat să fim discriminate, hărţuite, bătute, violate şi omorâte, fără să ne întinzi o mână de ajutor. Ne-ai spus că merităm asta, că poate ne-am supărat agresorii, poate nu aveam fusta destul de lungă sau pur şi simplu ai râs de lacrimile şi durerea noastră. Cand am strigat după ajutor, instituţiile tale ne-au lovit mai rău.

Românie, tot tu eşti cea care a permis un referendum al cărui unic scop era răspândirea urii. Spuneai atunci că este pentru copiii tăi, însă copiii României, prin referendum, nu au fost protejaţi de abuzurile sexuale, de violenţă, de abandonul şcolar, de excluziunea socială, de înfometare sau de analfabetism funcţional. Ţi-ai lăsat copiii să facă la rândul lor copii, le-ai îngreunat adopţia şi i-ai pus zi de zi în pericol. Totul pentru a-mi nega libertatea de a-mi trăi demn iubirea.

Pe 10 august 2018 am decis că a fost suficient. Pentru că nu gazele şi bastoanele m-au rănit cel mai tare, ci neputinţa şi umilinţa pe care le-am simţit. Am înţeles atunci că degeaba iubesc România, daca ea nu mă iubeşte. Şi degeaba ţineam cu dinţii să nu plec, dacă statul nu mă vrea aici.

Aşa că draga mea Românie, a venit timpul să ne despărţim definitiv. Tu mergi pe drumul tău, eu pe al meu. Şi nu pot decât să sper că nu ne vom mai întâlni prea curând”.

Au trecut 12 luni de la deschiderea investigațiilor și doar două cazuri au ajuns până acum în fața judecătorilor, anunță Digi 24. Este vorba despre 18 huligani, acuzați că au lovit forțele de ordine și că au furat arma unei femei jardarm, bătută de un grup de bărbați din mijlocul cărora a fost scoasă de alți protestatari.