(Last Updated On: July 4, 2019)

PSD și-a propus din nou să-i enerveze pe români și a reușit. A venit cu o nouă lege „genială”

Conform unui proiect de lege iniţiat de mai mulţi parlamentari PSD, copiii majori, apţi de muncă sunt obligaţi să întreţină şi să îngrijească părinţii şi bunicii care se află în dificultate şi necesită sprijin material. Pot fi obligaţi să plătească o pensie de sprijin de până la o cincime din venitul net lunar. În cazul în care nu fac asta, pot fi pedepsiţi cu închisoare de până la 3 ani sau amendă, anunță Digi 24.

Și românii din Diaspora obligați să plătească pensii de sprijin pentru părinţii şi bunicii rămaşi în ţară. Dacă nu, închisoare. Dan Alexe: „În Italia există acei bamboccioni (bebeluși adulți, „bebelăi”), adulţi de peste 30 de ani, care continuă să locuiască cu părinţii, uneori cu forța, refuzând să plece. Recent, niște părinți, în Italia, au câștigat procesul cu băiatul lor de 40 de ani care nu voia, pur si simplu, să plece de acasă, unde mânca gratis și îi teroriza că ...” 1

În expunerea de motive, iniţiatorii dau vina pe tinerii plecaţi din ţară, pentru problemele cu care se confruntă persoanele vârstnice rămase în România.

„Marea migraţie a forţei de muncă tinere din România, spre state din vestul Europei, îndeosebi după aderarea la Uniunea Europeană, are un impact economic, social şi uman incalculabil, efectele negative încep deja să se manifeste, cu deosebire asupra persoanelor vârstnice, aflate la capăt de drum şi lipsite de sprijinul şi afecţiunea copiilor sau a nepoţilor”, susţin iniţiatorii proiectului.

Iniţiativa, care a fost depusă la Senat, poartă numele de „Legea recunoştinţei între generaţii” şi reglementează raporturile juridice, morale şi materiale între copii şi părinţi, copii şi bunici, copii şi străbunici din aceeaşi familie. Legea stabileşte drepturile şi obligaţiile părinţilor de a-şi creşte şi educa propriii copii. La urma lor, părinţii şi bunicii au dreptul la respect şi recunoştinţă din partea copiilor.

Legea mai prevede că ”în circumstanţe excepţionale (boală gravă, handicap sever, mutilare sau altă dizabilitate a părintelui), copiii majori pot fi obligaţi de către instanţa judecătorească să participe la cheltuielile suplimentare generate de starea în care se află părintele”.

Dan Alexe: „PSD, un partid de bamboccioni…
În Olanda, părinții își dau afară din casă copiii ajunși la 18 ani, trimițându-i în lume, să se descurce.

În Italia, fenomen socio-cultural invers, există acei bamboccioni (bebeluși adulți, „bebelăi”), adulţi de peste 30 de ani, care continuă să locuiască cu părinţii, uneori cu forța, refuzând să plece. Recent, niște părinți, în Italia, au câștigat procesul cu băiatul lor de 40 de ani care nu voia, pur si simplu, să plece de acasă, unde mânca gratis și îi teroriza că n-are cămășile călcate.

În ambele cazuri, legea apără individul în fața membrilor invadatori și opresivi ai familiei. Doar în România, lumea pe dos, PSD-ul vrea să te bage la închisoare dacă nu te ocupi de bătrânii cărora tot el, PSD-ul nu mai poate să le plătească pensiile.

Pariem că majoritatea parlamentarilor PSD care au votat legea sunt bamboccioni, „bebelăi”, oameni incapabili să înțeleagă ce este libertatea individuală și care vor să te țină pe viață prizonierul familiei, chiar dacă ai trăit numai printre torționari”.

Cristian Paun: „Cine nu are bătrâni, să și-i întrețină…
Inițiativa PSD legată de ”pensia de sprijin” este o aberație cap coadă. Nimic nou. Ne-am obișnuit deja cu aceste aberații. Care vor fi greu de demontat de viitorul legislativ.

Argumentele sunt simple:
– Grija pentru părinți / bunici este naturală ca și grija pentru copii. În mod natural suntem înclinați să avem grijă de ei nu doar pentru că suntem rude. Ci și pentru că ne sunt de ajutor. Au grijă de nepoții noștri. Ne gătesc, au grijă de casa noastră. Ne dau sfaturi. Ne ajută cum pot, chiar dacă nu neapărat cu bani. Foarte puțini sunt cei care își abandonează familia extinsă. O lege pentru o minoritate foarte restrânsă e inutilă. Nu e nevoie de o lege, cu atât mai puțin amenințarea cu pușcăria.

– Deja plătim pentru pensia părinților și bunicilor noștri. 30% din venitul nostru brut merge acolo. Că statul a populat sistemul public de pensii cu tot felul de ”speciali” e altă discuție. E un eșec al său pe care acum îl plătim tot noi, în plus.
– Pensia ”de sprijin” rupe din veniturile familiale destinate copiilor (educația lor, activitățile lor extra-școlare etc.). Sacrifică viitorul acestei țări. E un motiv ca și mai puțini copii să se nască într-o familie (deja avem o medie de 1 copil / familie, 2018 a fost anul cu cele mai puține nașteri din ultimii 50 de ani);
– Părinții și bunicii sunt ajutați tacit inclusiv de cei care sunt plecați în afara țării. Dovadă stau remitențele care, chiar dacă au scăzut, continuă să fie importante. Continuă să suplimenteze veniturile celor rămași acasă. Să le asigure supraviețuirea;
– Statul ar trebui să descurajeze redistribuirea arbitrară de resurse (inclusiv între generații) și să încurajeze grija fiecăruia pentru propria persoană și pentru viitorul său.

Numai un ticălos se poate gândi că suntem “ticăloși” în relația cu părinții noștri și că trebuie să fim amenințați cu pușcăria pentru că nu am conștientiza că vine o vreme când trebuie să le sărim în ajutor. Chiar dacă uneori nu o cer… noi suntem acolo. Pregătiți…

Cu impozitarea moștenirilor ce se mai aude?”