(Last Updated On: July 15, 2019)

O femeie întindea mana către trecători. Au crezut ca este cerșetoare. Era oarba, dorea sa ajungă la magazin.

Ioana Costa: „Pe doamna Constanta am întâlnit-o aproape de Mega Image, unde întindea mana către trecători. Inițial am trecut de dansa, fără sa-i acord atenție dar după 2-3 metri am întors capul si o vedeam trista, încercând sa se agate de oricine trecea pe lângă ea.
Era oarbă. Ioana Costa: „Pe doamna Constanta am întâlnit-o aproape de Mega Image, unde întindea mana către trecători....M-am dus la ea, vrând sa-i dau 2 lei, când îmi dau seama ca defapt doamna era oarba si se ruga de oameni sa o ajute sa ajungă la magazin pentru ca blocul era in construcție si nu putea sa ...” 1

M-am dus la ea, vrând sa-i dau 2 lei, când îmi dau seama ca defapt doamna era oarba si se ruga de oameni sa o ajute sa ajungă la magazin pentru ca blocul era in construcție si nu putea sa evite toate obstacolele. M-am oferit sa o duc si am luat-o de mana sa mergem încet către Mega.

Pe drum, se tot scuza ca m-a reținut din drum si îmi mulțumea mereu ca o ajut. După ce am intrat in magazin, i-am spus ca rămân cu dansa sa o ajut sa ia ce are nevoie.

Voia un cozonac cu nuca. Paznicul o cunoștea si știa despre ce e vorba, fiind aparent cozonacul dânsei preferat, dar ne-a anunțat ca nu au primit încă.

O întreb daca nu are nevoie de altceva. Îmi spune ca ar lua niște banane si branzica fără grăsime pentru ca e bolnava (nu țin minte exact ce mi-a spus ca are).

A luat 3 branzici si pe lângă o sticla de apa de 5 litri. Ma întreabă îngrijorată daca nu ar fi bine sa ia o sticla de 2 litri mai degrabă. I-am spus sa nu se îngrijoreze pentru ca voi merge cu ea pana acasă, si așa ii va ajunge mai mult timp apa.

Ajungem la casa sa plătească, dar am simțit nevoia sa ii fac o mică surpriza. In fond si la urma urmei ma gândeam cum tocmai plătisem mai mult pentru o porție de sushi decât toate cumpărăturile dânsei.

Spre ieșire m-a rugat sa ii iau banii, ca nu se poate sa ii plătesc cumpărăturile. Am refuzat-o politicos in ciuda insistentelor. Dar in cele din urma m-a luat din nou de mana si am coborât către ieșire.

Am început sa povestim, mai degrabă începusem sa devin curioasa de povestea dânsei. Am întrebat-o daca are nepoți sau copii, si mi-a răspuns printre lacrimi, cu o durere in voce:
-Nu am pe nimeni. 20 de ani am încercat cu sotul meu, Doamne iarta-l, sa avem copii, dar n-am putut. Mureau in mine. Acum o am pe sora mea doar, care tocmai a aflat ca are cancer.

Ochii care nu mai vedeau, erau umezi in timp ce povestea, cu buzele-i tremurând. Ma strângea mai tare de mana in căutarea confortului. Eu continui cu întrebările mele curioase, si dansa începe sa-mi povestească toată viata ei.

Mergeam agale asa ca in cei 300 de metri pana la locuința doamnei Constanta ma simțeam ca după lectura unui roman.

Dansa lucrase ca inginer proiectant intr-un laborator de cercetare. Venea dintr-o familie si preoti si i-a uimit pe toti cand a vrut sa dea la facultatea de biologie unde intrase cu 9,41.

Bunicii erau oameni de stare care aveau restaurante in Bucuresti si Ploiesti, dar care le-au fost luat in vremea comunismului, ramanand doar cu cateva bijuterii ale mamei. Sotul dansei a fost pictor si intre cei doi a fost dragoste la prima vedere. Dupa prima intalnire, acesta si-a anuntat parintii ca va pleca in Bucuresti pentru ca si-a intalnit femeia cu care vrea sa-si petreaca restul vietii. Nu totul a fost ca in povesti, pentru ca la scurt timp sotul urma sa fie inchis in puscariile comuniste pentru 3 ani.

Tot povestim, ajungem in fata scarii, si doamna Constanta isi da seama ca intrase pe meleagul amintirilor si isi cere din nou scuze ca m-a retinut cu povestile ei. Mi-a multumit din noi de ajutor iar eu i-am urat numai bine si sanatate si am plecat lasand-o in grija unui vecin care tocmai ajunsese la intrarea scarii.

Ma gândeam acum, cați oameni atâtea povesti. Oare daca am asculta mai mult si am fi mai deschiși la ce se întâmplă in jurul nostru, nu am putea sa ne îmbogățim sufletește cu poveștile din jur, totodată făcând un bine celor pe care ii ascultam?