(Last Updated On: June 11, 2019)

Medicul psihiatru Gabriel Diaconu aduce în discuție numărul decese și sinucideri din închisorile din România. Ultimul ca este cel al ucigașului polițistului.

Ionel Marcel Lepa, ucigașul poliţistului din Timiș, a murit, luni dimineață. Bărbatul a fost găsit spânzurat în grupul sanitar al celulei în care stătea singur, la penitenciarul din Timişoara. Cazul este acum cercetat de procurori, anunță Digi 24.

Gabriel Diaconu: „Anul trecut în România, până în luna octombrie, 90 de persoane aflate în detenție în România au murit. Dintre acestea, 10 s-au sinucis. Cifra, în valoare absolută, poate fi considerată mică. Dar cifrele ascund și alte înțelesuri.

Medicul Gabriel Diaconu, despre sinuciderea criminalului: „Pot să înțeleg revolta emoțională a polițiștilor privind moartea confratelui lor. Există și în rândul medicilor persoane care mor, prematur, din varii cauze (epuizare, spre exemplu). Pe de altă parte, dacă un medic maltratează un pacient pentru că un prieten de-al lui a murit în gardă vom spune că e malpraxis. Aidoma, dacă Lepa s-a sinucis argumentul este că ...” 1

Scriu aceste rânduri în semn formal de protest față de relele tratamente, și complicitatea prin neglijență a autorităților din penitenciar unde, zilele trecute, s-a omorât Marcel Ionel Lepa.

Despre acesta s-au scris mai multe lucruri ”la cald” și fiecare merită propria lui considerație.

Las la o parte motivul pentru care Lepa a ajuns încarcerat, faptele lui sau circumstanțe subiective atașate cazului lui. Poate unii cred că are relevanță, doar era un ”ucigaș de polițiști”. Nimic nu e regretabil la moartea lui. Dar sinuciderea lui necesită introspecție.

Anual, în România, aproximativ 5 mii de oameni mor prin suicid. Rata statistică a acestui fenomen, în populația generală, este – în țara noastră – undeva la 12.5 la suta de mii de locuitori.
Rata, în pușcăriile românești, este de 36 la suta de mii de locuitori.

Carevasăzică există un risc relativ de 3 ori mai mare ca un deținut să se sinucidă, față de o persoană din populația generală. Acesta este un raport brut, și poate fi pus pe seama unor variabile diverse, de la condițiile de detenție până la psihologia particulară a unor anumite categorii de infractori.
Diferența, totuși, între un centru de detenție și societate, în general, este că primul este un mediu controlat, supravegheat, în vreme ce societatea, până la proba contrarie, nu.

Despre sinuciderea lui Lepa declara șeful sindicatelor din penitenciare, parafrazez aici, că era ne-prevenibilă, și că omul a folosit ce-a avut la îndemână.
Găsesc afirmația nu doar cinică, dar la limită scabroasă.

Care e scopul, până la urmă, al instituției penitenciare într-un organism de justiție? Admițând că o persoană a comis o crimă, fie crima odioasă la limită, sau degradantă suplimentar (cu cruzime) pentru victimă, continuăm totuși să oferim făptașului dreptul la o judecată echitabilă, și la un proces potrivit regulilor. Mai mult, persoana reținută pentru o crimă continuă să beneficieze de anumite drepturi (Miranda, adaptat la legislația națională), printre care se află și accesul la servicii de sănătate. Când o persoană se consideră că se află la risc de suicid, acea persoană ar trebui plasată într-un mediu care să prevină, pasiv și activ, sinuciderea. Suicidul este o problemă de sănătate mintală.

Asta nu se întâmplă în penitenciarele din România.
Și drept urmare ce-ar trebui să fie un act de justiție se transformă într-un justițiarism vulgar.
Pot să înțeleg revolta emoțională a polițiștilor privind moartea confratelui lor. Există și în rândul medicilor persoane care mor, prematur, din varii cauze (epuizare, spre exemplu). Pe de altă parte, dacă un medic maltratează un pacient pentru că un prieten de-al lui a murit în gardă vom spune că e malpraxis. Aidoma, dacă Lepa s-a sinucis argumentul este că a fost lăsat să facă asta, în condițiile în care se afla la risc.

Mai multe persoane l-au vizitat, deci au avut acces la el. Unele surse spun că mitropolitul Banatului a venit să-i arate o fotografie de la înmormântarea polițistului pe care l-a împușcat, și l-a sfătuit să se căiască pentru faptele lui. Avocatul lui Lepa, când l-a vizitat, a aflat de la acesta că Lepa nu plănuia să se întoarcă în detenție.

Nu e clar dacă persoana a fost văzută de un psiholog sau/ și evaluată pentru risc suicidar. În oricare dintre variante, este o scăpare flagrantă din partea autorităților, care privează victimele directe/ indirecte de un drept sub-secvențial, anumeconsilierea psihologică și tratamentul psihiatric (dacă necesar). Mai mult, societatea este privată de epilogul de a observa cum Lepa plătește pentru faptele lui, câtă vreme este în viață, în detenție, conștient de consecința faptelor făcute. Nu poți fi conștient dacă ești mort. Și cu siguranță nu căința l-a împins pe Lepa la suicid.

Nu în ultimul rând, încurajarea activă, pasivă sau facilitarea suicidului este o infracțiune prevăzută în Codul penal la articolul 191, care spune:
”Fapta de a determina sau înlesni sinuciderea unei persoane, dacă sinuciderea a avut loc, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 7 ani.”

Ce înseamnă să determini? Ce înseamnă să înlesnești?
Să înlesnești presupune oferirea liberă a metodei, sau crearea condițiilor pentru pasajul la act. Să determini presupune că persoana fie se sinucide fie ”este sinucisă”, fie este încurajată în mod activ să o facă, acolo unde premisa de bază e ambivalența. Și oricare dintre acțiuni are parte de sancțiune legală, cu severitate.
Când un sindicalist spune că oamenii în detenție au acces la metodă înseamnă că ceva e profund greșit în organizarea sistemului, deci trebuie schimbat.

Nu sunt naiv. Și nu mă aștept că cei care citesc rândurile de mai sus au, neapărat, maturitatea să-și dea seama că sinuciderea lui Lepa este un eșec al sistemului de justiție, atât ca principiu, cât și ca act. Le-am scris ca o reflecție sobră asupra sănătății mintale, per total, a deținuților, mai ales când reformele recente includ posibilitatea recursului compensatoriu, o măsură hibridă, menită să reducă pedeapsa acolo unde condițiile de încarcerare au fost considerate inadecvate sau inumane.

#medicinromania”