(Last Updated On: May 17, 2019)

Milioane de români au plecat peste hotare în căutarea unei vieți mai bune, iar printre aceștia s-au aflat și adolescenți asupra cărora străinătatea a avut un impact și mai puternic.

Indiferent că au plecat la muncă pe șantier, la restaurant, șofer de taxi, medic sau pentru a studia, românii au avut de înfrunta o nouă cultură.

Conform The Guardian, autorităţile britanice au primit, în ultimele luni, un număr record de aplicaţii pentru reşedinţă. Sunt peste 600.000 de aplicaţii dintre care 37.742, cele mai multe, din partea unor imigranţi români, anunță Observator Tv.

Sorin Mindrutescu a scris pe Facebook: „Fiica mea a plecat de acasă pe la 16 ani. In Anglia. Oxford. Școală. Când am văzut unde urma sa stea, sa doarmă si sa mănânce, am plâns. Si eu si fratele ei. Condiții mizere. Realmente mizere.

Dar era pentru ea, pentru viitorul ei. Maica-sa si cu ea au fost mai tari decat noi, barbatii. Ca intotdeauna.

Nu sunt patetic sa spun ca m-am simtit ca Moromete cu Niculae.

Dar p-acolo. Ca orice parinte care “isi pierde” copilul.

Sorin: „Fiica mea a plecat de acasă pe la 16 ani. În Anglia. Oxford. Școală. Când am văzut unde urma sa stea, sa doarmă si sa mănânce, am plâns. Si eu si fratele ei. Condiții mizere. Realmente mizere.Dar era 1

A facut economie, nu a avut petreceri de ziua ei, prietenii si i-a facut greu si nu erau ca cei de acasa, gazdele ca orice gazde mai bune, mai rele, camera de la camin era cam cat o baie de pe aici. Chefuri nu erau, nu se vindea bere prin camere, nu erau videouri cu filme in miez de noapte (stiu, unii nu veti intelege ce spun aici daca n-aveti peste 45 de ani) si sarmul vietii studentesti nu l-a simtit asa cum l-am simtit eu.

Nu stiu daca e vreun copil model dar a bagat biblioteca cat n-am visat eu. Si pentru scoala. Dar si pentru ca nu avea familia ei, prietenii, filmele, teatrele, concertele ei.

Adica nu avea viata ei cu ea.
A meritat? Da, probabil ca da. Dar a platit pretul pe care nici un adolescent n-ar trebui sa-l plateasca.

Ce vreau sa va spun cu asta?
Ca e greu cand iti pleaca copilul de acasa. Si lui/ei. Si tie. Oriunde ar pleca. La Oxford, pe santier, la spalat batrani prin spitale, la doctorat la MIT, la restaurant chelnerita sau bucatar, sofer de taxi sau medic. Oriunde si la orice.
E copilul tau.

Pe care nu-l vei mai putea strange in brate, iubi, certa, sfatui, vedea.

E o lume intre voi. Si fizica. Dar din momentul plecarii va incepe sa se creeze o noua lume intre voi.
Instrainare. Cultura noua. Greutatile de acolo. Multe.

As vrea sa nu mai plece copiii. Sa ramana. Sa invete. Sa munceasca. Sa construiasca. Sa aibe loc sa respire.
AICI.

Si pentru ei tot aici este mai bine. Mai usor. Mai acasa. Mai langa “aia batranii”.
Nimeni nu pleaca de bine din tara lui.

Fratele ei e intr-a unspea….”