(Last Updated On: April 16, 2019)

Milioane de români au plecat din țară, ca după un război total. Mai rău ca sirienii. În urmă au rămas drame născute din singurătate. Copii singuri, bătrâni singuri.

Neoficial, aproape 5 milioane de români sunt plecaţi în străinătate, iar oficial aproape 300.000 pleacă an de an, majoritatea definitiv, anunță Stirile Pro Tv.

Norma-Nathalie Nitescu: „Când am sosit în această după amiază acasă, în fața intrării blocului stătea vecina de deasupra: “Bine ai revenit acasă scumpă!”, “Sărumâna, bine v-am găsit” – mi-am dat seama imediat că se întâmplă ceva ieșit din comun din salutul ei, în condițiile în care eu nu sunt genul volubil și foarte familiar cu vecinii.

Norma-Nathalie Nitescu: „Ce popor frânt suntem, câte singurătăți adăpostește țara asta părăsită de atâția copii și nepoți și, uite, chiar și strănepoți ...Când am sosit în această după amiază acasă, în fața intrării blocului stătea vecina de deasupra: ...” 1

Vecina mea nu avea să mă lase să scap doar cu un salut ieșit din comun: sare și să îmi ia o pungă din mână – “Să te ajut cu bagajele!”. Am început să mă simt extrem de prost. Norocul ei și al meu a fost că mi-am dat seama din aerul ei că, de fapt, se întâmplă ceva cu adevărat important. Așa că am lăsat-o să mă ajute cu o pungă.

Când ajungem în fața ușii mele, mi se uită în ochi și îmi spune cu cel mai frumos zâmbet de care un om matur (nu un copil) poate fi capabil: “Sunt străbunică! Nepoțica mea din Canada a născut azi o fetiță! Tocmai am primit telefon din Canada”, și i s-au umezit ochii. Și mi s-au umezit dintr-o dată și mie.

E văduvă de anul trecut, copiii îi sunt plecați amândoi în Canada. Probabil de când a primit telefonul a tot stat în fața blocului să găsească pe cineva cui să îi spună vestea mare: că e străbunică.
Am poftit-o înăuntru și mi-a părut rău că nu am casa plină de oameni, să ne așezăm la masă cu toții, să bem și să mâncăm și să sărbătorim până diseară.

Am servit-o doar cu un ceai și am povestit un pic cu dânsa – mai mult ea mi-a povestit de nepoți (mai ales de nepoata care tocmai a născut), de copii (un băiat și o fată), de bărbatul ei, Dumnezeu să îl ierte.
A plecat cu atâta recunoștință de la mine: “Dacă mai pleci din oraș anunță-mă că eu sunt singură toată ziua și o să fiu atentă la ușa ta, să văd dacă nu e deranjat preșul, și o să urmăresc și mașina. Și dacă ai nevoie de orice, vino la mine, cu drag te-ajut!”

Ce popor frânt suntem, câte singurătăți adăpostește țara asta părăsită de atâția copii și nepoți și, uite, chiar și strănepoți”.