(Last Updated On: April 14, 2019)

Soldații care luptă acum în Afganistan sunt criticați pentru că luptă pentru bani. O soție a unui astfel de militar le dă o replică. Viața acestora nu este ușoară.

Chiar sâmbătă patru militari români au fost răniţi când o coloană de vehicule blindate MRAP operate de militarii Batalionului 300 Protecţia Forţei “Sfântul Andrei”, aflaţi în misiune în zona de responsabilitate din Provincia Kandahar, Afganistan, a fost atacată cu un dispozitiv exploziv improvizat, urmat de un atac cu armament uşor de infanterie executat de insurgenţi, anunță Kanal D.

Veteranii Armatei României au scris pe Facebook: „Scrisoarea unei soții de militar. ❤️ Soție de veteran al Armatei României.
“Bună, Sunt Alina și sunt soție de militar. Și sunt mândră de soțul meu.
“Bună, Sunt Alina și sunt soție de militar....Momentan e plecat în misiune. Cum spuneți voi? Luptă în "războiul altora" sau "au plecat pentru bani"....Vreau să vă întreb, ce vă ...” 1

Și nu neapărat pentru că e militar. E un om cu principii, bun, iubitor, emptizează, gândește, simte, trăiește pentru el și noi cei dragi, are onoare și respect. Și da, poate toate aceste lucruri îl fac bun și în meseria lui.

ÎI judecați. Momentan e plecat în misiune. Cum spuneți voi? Luptă în “războiul altora” sau “au plecat pentru bani”.
Vreau să vă întreb, ce vă motiveză să vă ridicați din pat dimineața când vă sună alarma? De ce vă duceți la job? Din onoare, respect, devotament pentru job? De ce plecați din țară? De ce vă lăsați familia, pruncii aici și plecați?
Vreți o viață mai bună, afirmare, să dovediți, să arătați că sunteți mai buni ca alții, educație mai bună, o alta viață? E ok. Dar e doar asta? Banii. Oare sunt ei motivul principal care ne ridică din pat odată cu alarma?

Pierdem momente unice din viață, de la primul pas și primul cuvânt până la lucruri mai puțin dragi. Pierdem timp, până la un un telefon care ne anunță că mama, tata, unul drag nu mai e. Și….. , e prea târziu. Asta e ceea ce am putut alege la un moment dat. Și?

Judecăm, punem etichete. Face, drege. Nu empatizăm, doar judecăm. Fiecare om își scrie, în felul lui, povestea vieții. Nu îi mâzgalii paginile, nu i le îndoi, nu sublinia cuvinte. Nu îți place, închide cartea și pune-o la loc în bibliotecă. Dacă ai de învățat învață, dacă nu, treci mai departe, nu judeca.

Nu m-am plâns ca soție de militar plecat în teatru, că nu are cine sa aibă grija de copil, ori că trebuie să plătesc ratele, ori că ii este rău celui mic și nu are cine să aibă grijă de el. Nu ne știi viața, nu ne judeca!

Oglinda e departe. Nu ne vedem. Ii vedem pe ceilalți. Și ii judecam. Că fac sacrificii, ori compromisuri, cum vrei să le numesti, e treaba fiecăruia. E viața lor, alegerile lor. Fiecare hotărăște în dreptul lui.

Hai să nu mai judecăm, să nu mai punem etichete, sa cinstim ce e bun, să onoram ce e principial, să iubim ce e frumos și să vorbim despre ceea ce știm.

Sunt multe de zis despre cei plecați în misiune, dar nici măcar eu, ca soție de militar, nu le știu pe toate. Știu doar că îmi zâmbește când vorbim, că mă încurajează că totul e bine și va fi bine, știu că e obosit, nedormit de 24 de ore, nemâncat și încă la datorie. Ii vad dorul și tristețea în ochi. Ii ascund uneori greutățile de acasă ca să se poată concentra la ce are de făcut.

Eroi. Asa le ziceți unii dintre voi. Și da, chiar sunt. Pentru mine soțul meu e un erou. E departe de casa, de confort, de cei dragi și își face datoria. Pe bani, spun unii. Normal. Muncește cineva pe nimic?

Pe bani, cu onoare, datorie, respect și iubire, este rețeta perfectă.
Nu judeca. Trăiește și apoi vorbește.
Semnat, Alina, soție de militar.”

Sursă text: Marian Nofit, militar în cadrul Batalionului 300 Protecția Forței “Sf. Andrei”, aflat în misiune în TO Afganistan.
Sursă foto: plt.maj. Dan Vereș