(Last Updated On: April 17, 2019)

Actrița Anca Sigartău spune pentru Libertatea că s-a vindecat de o tumoare prin …post. Medicii i-au spus atunci că mai are un singur an de trăit.

În urmă cu mulți ani, actrița a traversat o perioadă tulbure: a fost diagnosticată cu o boală cruntă și a aflat că mai are de trăit un an. În câteva săptămâni, tumora care i-a fost descoperită s-a mărit, deși vedeta se afla sub tratament. În aceste condiții, a decis să se externeze pe semnătură, pentru a fi alături de copii, acasă, în ultima parte a vieții.

Actrița Anca Sigartău s-a vindecat de o tumoare prin post. „Eu am povestit adevărul, mulți au zis că sunt nebună. Habar nu aveam de post, nu știam chestia asta, am avut un înger care mi-a strigat, mi-a urlat în ureche: „Sigartău, fă chestia asta!”. Așa a vrut ...” 1
Când aproape nu mai spera, lucrurile au luat însă o turnură favorabilă. I-a salvat viața o decizie simplă, o schimbare în alimentație pe care mulți nu o facem, pentru că nu avem voință: a ținut post.

„Știu că l-am avut pe Doamne-Doamne alături. Sunt un om extrem de realist. Eu am povestit adevărul, mulți au zis că sunt nebună. Habar nu aveam de post, nu știam chestia asta, am avut un înger care mi-a strigat, mi-a urlat în ureche: „Sigartău, fă chestia asta!”.

Așa a vrut Dumnezeu, știți cum e, am avut zile. Nu am ținut niciodată post, pentru că am vrut să cer ceva, atunci nu am ținut post ca să mă vindec, pentru că eu știam că mor, am ținut post ca să mă pregătesc să mă duc pe lumea cealaltă”, a declarat, pentru Libertatea, Anca Sigartău.

Acum, actrița obișnuiește să țină toate posturile și să meargă duminica la biserică. „Relația mea cu Doamne-Doamne e normală și e de fiecare secundă. Relațiile cu oamenii sunt accidentale. Ar fi trist să te gândești să fii creștinul de duminică, cred că e importantă secunda pe care o trăiești”, a subliniat ea.

Anca Sigartau: „La finalul experientei Asia Express…
Exista in viata mai multe modalități de a trai:

-sa te uiți la lucrurile bune si sa mergi mai departe, sau sa te împiedici de nedreptăți, de oameni de doi lei, de mici mizerii si sa ramai pe loc. Adevărul e ca ai de ales intre aceste doua posibilități la fiecare pas.
Daca e sa o luam logic prima varianta e cea buna- deși nimeni nu iti garantează ca nu vei ajunge iar acolo unde nu voiai… Deci: e buna si nu prea e buna…totuși, ai o speranța…
Actrița Anca Sigartău s-a vindecat de o tumoare prin post. „Eu am povestit adevărul, mulți au zis că sunt nebună. Habar nu aveam de post, nu știam chestia asta, am avut un înger care mi-a strigat, mi-a urlat în ureche: „Sigartău, fă chestia asta!”. Așa a vrut ...” 2

A doua varianta însă, este fără speranță si e de-a dreptul toxica . Iți strica sufletul. Inutil. Inutil pentru ca nu poți schimba lumea. Te pui cu morile de vânt si sfârșești precum Don Quijote…

…Lipsa caracterului, mitocănia, spoiala înălțată la grad de elita, mediocritatea sunt înverșunate si de neschimbat pentru ca sunt “odihnite”. Au timp. Nu se ocupa decât cu așa ceva. Nu își pun probleme, nu le pasa, nu lasă nimic in urma, sunt agresive si repet, omul nu poate să schimbe. Dumnezeu însă, poate… deci, pentru o igiena sufleteasca e bine sa “lăsăm in plata Domnului” …

Așa ca, acum, la finalul acestei experiente aleg sa ma uit la lucrurile frumoase, așa cum mi-am propus de la bun început. Nu mi-am propus sa fiu perfecta (nici n-aveam cum cu vârsta si cu kilogramele mele. Judecând după șabloanele lumii in care trăiesc, vârsta si kilogramele se pare ca sunt esențiale si suplinesc inteligenta si educația). Deci, as fi irosit un timp prețios: acela de a ma bucura de o experienta împreună cu băiatul meu.

Bonusul pe care l-am primit însă a fost mult peste marele premiu : am descoperit in copilul meu un bărbat in toată puterea cuvântului. Un om onest, cu o inima cat toată India, un om cu mult bun simt… pe scurt, un om bun… Într-o lume plina de nesimțiți si lichele m-am bucurat de “ descoperirea” mea… Dincolo de probe, sfori, dormit pe jos, mizerie, oboseala, si competiție, pentru el a contat omul. Si cred ca așa e frumos, chiar daca lecțiile constante pe care ti le da lumea in care trăiești sunt ca șmecheria si mitocănia câștigă.

Așadar, pentru noi , acesta este Marele câștig. Lecția omeniei, a educației si a bunului simt.
Sper sa fi lasat in urma o speranță oamenilor care ne-au urmărit : ca se poate trece prin viata frumos si decent.
Mulțumesc, Teodor. Așa cum ți-am șoptit când se deschidea cutia cu elefantul rosu , sunt mandra de tine!
Cu toata dragostea, mama”.