(Last Updated On: February 14, 2019)

Într-o postare făcută pe Facebook, Tudor Chirilă a relatat mai multe întțmplări care reflectă exact gândirea unora dintre români. Aceștia aleg întotdeauna confortul personal în detrimentul bunului simț.

„Astăzi în fața cafenelei unde îmi iau cafeaua diminețile a oprit o mașină care a parcat perpendicular pe trotuarul din fața micului garaj în care se află coffee shop-ul.

Trotuarul este generos, adică era loc de trecut, numai că mașina intrase printr-un spațiu întrerupt al pistei de biciclete și omul voia să-și ia repede o cafea la pachet. L-am rugat să parcheze o sută de metri mai departe (erau și locuri libere) el a răspuns că își ia doar o cafea, nu stă mult. I-am spus că și noi ceilalți clienți ne grăbim și niciodată nu parcăm mașinile așa, doar ca să ne luăm o cafea la pachet.

Tudor Chirilă: „Astăzi în fața cafenelei unde îmi iau cafeaua diminețile a oprit o mașină care a parcat perpendicular pe trotuar ...L-am rugat să parcheze o sută de metri mai departe (erau și locuri libere) el a răspuns că...” 1

Mi-a răspuns că data viitoare o să se conformeze, i-am zis că ar fi un gest de bunăvoință să înceapă să se conformeze de pe acum, mi-a răspuns că știe că patronii parchează la fel și că pe ei nu i-am admonestat (ba chiar l-am admonestat pe unul dintre ei o dată și altă dată pe un șofer care descărca marfă din partea lui). Într-un final a plecat și nu cred că s-a mai întors.

Ce vreau eu să zic cu postarea asta este că oricât am avea dreptate când zicem că statul și autoritățile își bat joc de noi și nu creează infrastructură, e vorba mai ales despre cum gândim. Omul nu concepea că faptul că stă cinci minute parcat aiurea (chiar dacă nu încurca pe nimeni, dar crea un precedent) s-ar putea corecta printr-o renunțare la bucuria lui de a-și lua cafea.

Deasemenea el nu concepea să caute un loc de parcare, la fel cum nu concepea că timpul altora este la fel de important ca timpul lui. Nu concepea că lumea, universul, axa timpului nu se opresc în loc și că ar fi putut veni o mașină de marfă care să aducă lapte pentru cafeaua lui chiar în momentul în care mașina era parcată acolo. În general stăm foarte prost la exercițiile de substituție.

Un alt caz a fost tot în zonă când o prietenă din gașca noastră de părinți a parcat perpendicular pe trotuar fără să mai lase loc de trecere decât pentru un om aflat la dietă. I-am ridicat ștergătoarele cum mai faci când vrei să-i arăți unuia care a parcat aiurea că e de căcat ce a făcut. Nu că n-ar ști.

Apoi când a venit la mașină am recunoscut-o. A doua zi am întrebat-o de ce a parcat așa, fără să lase nici măcar loc de trecere pentru un cărucior. Răspunsul a venit candid. Nu mi-am dat seama. Nu ne dăm seama pentru că nu ne gândim la ceilalți. Nu ne gândim că de trotuarul ăla trebuie să beneficieze mai ales cei cărora le este destinat. Nu ne gândim că un kilometru se parcurge în zece minute, deci nu e un capăt de țară și posibil să găsești loc de parcare la jumatea distanței.

Nu ne gândim că secundele sau minutele în care blocăm un trotuar sunt DISCONFORT pentru viața altora cu prețul CONFORTULUI nostru. Bucureștiul nu mai e un oraș în care să poți parca tot timpul perfect legal, însă nimeni nu te oprește să parchezi fără să încurci pe cineva sau lfără să iei locul cuiva care poate are mai multă nevoie de el. Da, nu e justificat să-și lași copilul la școală parcând pe trecerea de pietoni, copilul tău tocmai a aflat că trecerea aia pe care în alte zile i-o prezinți ca fiind un loc sigur prin care să traverseze este de fapt o excepție pentru tăticul lui. Și dacă tăticul lui poate parca pe trecerea de pietoni asta va fi norma pentru el.

Doar tata știe cel mai bine, nu? Am parcat aiurea de foarte multe ori în viața mea, nu dau lecții și sfaturi nimănui, dar de o bună perioadă încerc să mă educ și să mă gândesc și la drepturile și nevoile altora și să înțeleg că trotuarele, străzile, trecerile de pietoni sunt spații comune pe care ar trebui să le folosim în comun fără să devenim beneficiari exclusivi de spații, fie și pentru cinci secunde. Mă rog, detalii.

PS. Sunt sigur că de la omul din poveste noastră se vede așa: ce dimineață de căcat am avut, parcam să-mi iau o cafea și a apărut un dobitoc să-mi facă morală că am parcat aiurea. Și eu stateam doar cinci minute. Ce a ajuns orașul ăsta frate…să nu-ți mai poți lua o cafea.

PS2. LA puțin timp după ce am scris textul ăsta la cafea o altă mașină a parcat la fel.”