(Last Updated On: February 10, 2019)

Un marinar român povestește experiența avută în portul Agigea. Martori i-au fost un comandant de nava olandez, doi polonezi si un slovac.

Portul Constanța Sud – Agigea este parte componentă a Portului Constanța, de 3 ori mai mare decât componenta Constanța Nord. A fost construit la ieșirea Canalului Dunăre – Marea Neagră în mare, potrivit wikipedia.

Mihai Radu a scris pe Facebook: „Ma intorceam de la aeroport , cu un comandant de nava olandez , cu doi polonezi si un slovac. Oprim la un hipermarket , facem piata apoi ne indreptam catre portul Agigea . Dupa intrarea in port trag cu coada ochiului la capitanul olandez , pe fata lui se citea stupefactia. Omul probabil facea comparatia intre cum arata porturile Rotterdam (6700 dane de operare), Amsterdam si mizerabilul port Agigea si Constanta Nord (185 dane). Peisajul curge deprimant, cladiri in paragina , garduri prabusite , haite de caini hoinarind libere si oameni sarmani scurmand prin gunoaie , plus din loc in loc baraje cu bariera si agenti de paza ca-n fasia Gaza.

Romania ca Nigeria?! Ma intorceam de la aeroport, cu un comandant de nava olandez, cu doi polonezi si un slovac ...Cobor din masina si raman socat, pe campul din apropierea danei, zeci de oameni barbati si femei cu copii dupa ele , scurma in pamant cautand ... 1

Dupa ce strabatem cativa Km pe un drum noroit plin de gropi , ajungem la dana unde este acostata nava . Cobor din masina si raman socat, pe campul din apropierea danei , zeci de oameni barbati si femei cu copii dupa ele , scurma in pamant cautand bucati de fier vechi . Este socant , trag cu coada ochiului la partenerii mei de drum . Capitanul olandez este inmarmurit , polonezii privesc impietriti , iar slovacul ramane cu tigara aprinsa in mana , privind peisajul dezolantei saracii . Am impresia ca ma aflu in Nigeria , locul unde oameni-si primeau drept salariu , cateva bidoane cu motorina sau benzina .

Incepem sa dam jos alimentele , timp in care oamenii sarmani se opresc din sapat privind cu jind la sacii cu paine .

Inteleg ca oamenii sunt infometati , ma duc scot doua paini din sac si ma apropii de grupul de “sapatori” . Le intind painile , deodata toti se imbulzesc sa le apuce . Privesc zdrentele cu care sunt imbracati , se simte mirosul de transpiratie , de nespalat , au mainile pline de praf si pamant si cu toate astea apuca painea si-o rup in bucati impartind-o intre ei . Copiii zdrentarosi apuca cate o bucatica de paine , ducand-o la gura cu manutele lor murdare .

Privesc impietrit scena . Ma duc pe nava pentru a bea o cafea, pentru ca aveam sa ma intorc inapoi la Bucuresti . Beau cafeaua privind absent in gol , in timp ce aud sunetul facut de tarnacoapele sarmanilor de afara care sapau dupa bucatile de fier …

Imi iau ramas bun de la echipajul navei , de la Wili capitanul , bunul meu prieten si plec catre masina , incercand sa nu mai privesc acei oameni sarmani care ma urmareau cu privirea .

Urc in masina , pornesc motorul si privesc fara sa vreau in oglinda , vad oamenii sarmani peste care a inceput sa ninga usor . Ochii mi se umplu de lacrimi si nu vad sa conduc. Imi sterg lacrimile, incercand sa conduc prin ceata lacrimilor mele .

Am plans pana am ajuns la bariera la poarta 6 , unde agentii de paza m-au trezit cu brutalitate la realitatea portului , “ridica portbagajul sa vedem ce ai in masina” …

Cobor din masina rostind in gand :” am doar lacrimi , idiotilor” …

Pe drum spre Bucuresti incerc sa uit imaginea acelor sarmani , ascult Tosca ultima arie , Roberto Alagna canta sfasietor ultima arie …e lucevan le stelle ….

Ma intorc in orasul meu trist , cu gropile si cocalarii sai ….”