(Last Updated On: February 18, 2019)

Compania OMV Petrom dă 10 milioane € pentru construcția primului spital oncologic pentru copii. Noul spital va schimba condițiile în care copiii, bolnavi de cancer, sunt tratați acum în această țară.

Cristina Verchere, CEO OMV, citată de Stirile Pro Tv: “Suntem aici să anunţăm parteneriatul pentru această cauză pentru sistemul medical din România. Pentru a le oferi copiilor cu cancer din România şansa unei vieţi cu acces la tratament medical într-un spital modern.”

Oana Gheorghiu: „Jurnal de SPITAL. Și de donație de 10.000.000 de euro...  În lumea asta strâmbă, niște oameni care au nebunia de a face ceva pentru cei aflați în cea mai cumplită situație prin care poate trece cineva într-o viață (aceea de a afla că fiul sau fiica sa are cancer) sunt cel puțin bizari și demni de suspicionat.  În 2009 am ...” 1

Pe Facebook, Oana Gheorghiu a scris: „Jurnal de SPITAL. Și de donație de 10.000.000 de euro.
În 2015, ne-am propus să renovăm secția de oncologie pediatrică, la Spitalul de Copii Marie Curie. Așa cum o făcusem deja la Timișoara, Brașov, la Elias, la Spitalul Universitar București, la Institutul Clinic Fundeni… 62 de suflete, adică 31 de copii bolnavi de cancer și mamele lor, au acces la doar 2 dușuri și 2 wc uri în această secție. Cam de aici am pornit.

Am aflat că din punct de vedere tehnic nu se poate renova secția la standardele zilelor noastre, că instalația sanitară nu e dimensionată pentru mai mult, că spațiile sunt mici, că ar costa mult și ar ieși prost. Ne-am oprit.

Oana Gheorghiu: „Jurnal de SPITAL. Și de donație de 10.000.000 de euro...  În lumea asta strâmbă, niște oameni care au nebunia de a face ceva pentru cei aflați în cea mai cumplită situație prin care poate trece cineva într-o viață (aceea de a afla că fiul sau fiica sa are cancer) sunt cel puțin bizari și demni de suspicionat.  În 2009 am ...” 2

Ne-am dus să facem ceva la Spitalul Grigore Alexandrescu. Tot pentru copiii bolnavi de cancer. Primite inițial cu entuziasm, am încheiat rapid discuțiile printr-un refuz tacit (nimeni nu mai răspundea la telefon sau nu mai era de găsit la birou).

Ne-am întors la Marie Curie. Să construim un etaj peste o clădire existentă. Tehnic și birocratic nu s-a putut. Am cerut un spațiu în care să constuim o secție de oncologie. Apoi ne-am dat seama că Româniua nu are niciun centru de radioterapie pentru copii. NICIUNUL. Așa că am zis să facem și radioterapie. Apoi am adus consultanți străini care ne-au ajutat să poziționăm și dimensionăm corect noua clădire.

Apoi am văzut blocul operator de la Marie Curie. Și am înțeles că așa nu se mai pooate. Că suntem în UE, în anii 2000 și că NU, nu e normal să fie operați copiii în acele condiții. Am ajuns la un proiect de 12.000 de mp, cu subsol, parter, mezanin și 6 etaje. Adică radioterapie, spații tehnice, oncologie, hematologie, transplant medular, neurochirurgie, terapie intensivă și bloc operator.
Aceasta este povestea pe scurt. Oricât de anormal de normal vi s-ar părea, așa s-a născut acest proiect.

O nebunie, știm. O nebunie la care a contribuit enorm Raluca Soaita, arhitecta acestui proiect. O nebunie să îndrăznești să faci un spital. Să crezi că poți convinge oameni și companii. Să pornești la drum cu încrederea că vei trage după tine o întreagă comunitate. Puteam eșua? Probabil că da. Dar nu a existat pentru noi această alternativă, căci ne era atât de clar că asta este calea, că e nefiresc, nedrept și de netolerat ca niște copii care au avut de 2 ori neșansă (să se nască în țara în care ei nu contează și să fie loviți de o boală cruntă) să fie abandonați, nu doar de stat, ci de noi, toți ceilalți.

250.000 de oameni au venit alături de noi, donând. 1700 de companii au făcut sponsorizări. E o comunitate impresionantă. Fără oamenii ăștia nu ar fi existat, azi, donația OMV Petrom. Fiecare sms, fiecare leu donat a însemnat fundația pe care azi se ridică deja spitalul. Și, poate mai important, fiecare ban donat a însemnat încrederea pe care am primit-o noi să mergem înainte și să ne încumetăm la un proiect mai îndrăzneț decât orice proiect realizat până acum de vreun ONG sau chiar de statul român, în domeniul sănătății.

Oana Gheorghiu: „Jurnal de SPITAL. Și de donație de 10.000.000 de euro...  În lumea asta strâmbă, niște oameni care au nebunia de a face ceva pentru cei aflați în cea mai cumplită situație prin care poate trece cineva într-o viață (aceea de a afla că fiul sau fiica sa are cancer) sunt cel puțin bizari și demni de suspicionat.  În 2009 am ...” 3

Într-o lume normală, un lucru bun este bun de oriunde te-ai uita. În lumea noastră, însă, în care trâmbițăm că avem de toate, că tratăm în România ca afară, în care bolnavii de cancer aleargă după tratamente și sunt tratați în spitale insalubre, în lumea asta strâmbă, o donație, făcută cu bună credință și pentru a susține un proiect atât de îndrăzneț, poate deveni ceva de disecat, de analizat, de găsit nod în papură, de suspicionat, de arătat cu degetul și de pus la colț.

În lumea asta strâmbă, niște oameni care au nebunia de a face ceva pentru cei aflați în cea mai cumplită situație prin care poate trece cineva într-o viață (aceea de a afla că fiul sau fiica sa are cancer) sunt cel puțin bizari și demni de suspicionat.

În 2009 am pornit pe calea asta. Habar n-aveam atunci unde vom ajunge. Dar, fără Paula HerloAlex Dima și Tudor Chirilă cu siguranță n-am fi ajuns să facem, azi, un spital. Și, indiferent cine și ce zice, spitalul ăsta se face chiar acum, sub ochii noștri. Va schimba vieți, va da șanse, va fi un loc în care cancerul nu va mai fi echivalent cu moartea.

“Trăiește totul cu uimire” e unul dintre mesajele lui Vasi Rădulescu, pe care noi l-am pus pe tricourile “caritabile” de pe https://www.bursadefericire.ro/…/traieste-totul-c…/7O4wO2VNy

Oana Gheorghiu: „Jurnal de SPITAL. Și de donație de 10.000.000 de euro...  În lumea asta strâmbă, niște oameni care au nebunia de a face ceva pentru cei aflați în cea mai cumplită situație prin care poate trece cineva într-o viață (aceea de a afla că fiul sau fiica sa are cancer) sunt cel puțin bizari și demni de suspicionat.  În 2009 am ...” 4

Am trăit totul cu mare uimire zilele astea. Uimirea a fost aproape mai mare decât bucuria unei donații fără precedent. Suntem un popor uimitor și paradoxal, căci suntem capabili de atât de mult bine și de atât de mult rău în același timp.
Vă mulțumim vouă, tuturor celor ce-ați înțeles și susținut proiectul ăsta. Peste ani ne vom mândri cu toții că am fost părtașii unei așa nebunii.

Și, nu uitați, #NoiFacemUnSpital”