(Last Updated On: February 14, 2019)

Viața bătrânilor din România este grea. Pensiile se vor mări de la toamnă, dacă vor mai fi bani. Întâi trebuie mărite cele speciale, pentru ei întotdeauna se găsesc bani.

Un proiect de lege privind eliminarea pensiilor speciale, de care beneficiază în prezent, foştii parlamentari, judecători, procurori, personalul auxiliar al instanţelor şi parchetelor, foşti angajaţi ai Corpului Dioplomatic, dar şi foştii angajaţi ai MApN şi MAI, a fost depus recent la Senat, anunță Adevărul.

Pe Facebook, Ionela Arcanu a povestit: „Minimarket, sectorul 2, Capitala. Un domn in varsta (si vizibil cu posibilitati financiare limitate) sta cateva minute in fata unei ladite cu mere mari si frumoase si alege unul singur, pe ‘ăl mai mic.

Ionela Arcanu: „Minimarket ...Un domn in vârsta (si vizibil cu posibilități financiare limitate) sta câteva minute in fata unei lădițe cu mere mari si frumoase si alege unul singur, pe 'ăl mai mic.  Se duce la casa si respectuos întreabă cat l-ar costa mărul. Tânărul vânzător ii răspunde ca nu trebuie sa plătească nimic. Bătrânul ...” 1

(foto arhiva)

Se duce la casa si respectuos intreaba cat l-ar costa marul. Tanarul vanzator ii raspunde, cu drag si compasiune, ca nu trebuie sa plateasca nimic. Batranul ii multumeste si pleaca.
😊
Mai avem sperante”.

O poveste asemănătoare are și polițistul Traian Berbeceanu: „Astăzi m-am întâlnit în supermarket cu tanti Mia, o fostă vecină din blocul în care am copilărit. Este o femeie în vârstă de vreo 75 ani, plăpândă, care fusese învățătoare la școala din cartier. Pe chipul său, trecerea anilor a lăsat urme adânci iar trupul parcă i s-a împuținat de când nu o mai întâlnisem.

M-am bucurat să o revăd, tot acum aflând că soțul i se prăpădise în urmă cu ceva ani lăsând-o singură, unicul fiu fiind stabilit împreună cu familia la mii de km de casă.

Am schimbat câteva vorbe, amintindu-mi de năzdrăvăniile pe care le făcusem în copilărie, timp în care a ales cu grijă câteva legume. Puține. Apoi a vrut să cumpere fructe, dar parcă sufletul nu o lăsa. A luat totuși trei mere și tot atâtea banane, spunând plină de năduf :
– Pe toate le-au scumpit ăștia, maică! Abia îmi trag zilele, am restanțe la lumină și la gaz. Oi vedea eu cum fac!

Am tăcut înfuriat de neajunsurile femeii și am însoțit-o cu pași înceți spre casa de marcat. S-a oprit brusc și m-a prins de braț, parcă pentru a-mi atrage atenția, spunându-mi cu bucurie evidentă în glas:

-Dar au și dat, maică! Bine că au pus ceva la pensie că altfel nici astea nu mi le permiteam!
Cu greu mi-am stăpânit emoțiile provocate pe de o parte de naivitatea sinceră a femeii, pe de altă parte de neputința și lipsurile în care se află.

Să nu îi judecați pe cei în vârstă și să nu încercați să îi convingeți de nimic. Și mai ales să nu îi suduiți!
Și dacă chiar vreți să faceți cu adevărat ceva pentru ei, ieșiți naiba la vot! Pentru că tanti Mia va ieși. Negreșit!”