(Last Updated On: January 17, 2019)

Gratuitățile din spitale sunt așa de bune și de multe încât trebuie să îți vinzi casa ca să salvezi viața celui drag.

Mamele care se internează în spitalele din România, alături de copiii lor bolnavi, plătesc în cele mai multe cazuri o taxă. Această este între 10 şi 50 de lei, potrivit Digi 24. Mama unui copil internat: „Toaleta nu are capac, nu există hârtie. Noi venim cu toate de acasă. Au spălat doamnele, şi-au dat silinţa, dar să repare uşa, tocul de la uşă, faptul că nu se închide, să vină dumnealor să facă asta nu au cum.

Oana Vasiliu: „Orice cheltuială voi avea când plec cu copilul la Cluj pentru analize medicale și tot ce mai e pe acolo, de la transport, hrană, apă plată, suc și ce chestii mai cere copilul...Voi avea grijă să strâng bon cu bon și să merg la Comisia de Handicap la doamna director care mi-a zis așa senin "Încercați în alt oraș"...  Să i le așez pe masă, să le privească bine și să se gândească la situația în care suntem puși sute de părinți cu copii epileptici, doar pentru că nimeni nu e interesat cu adevărat de binele lor și mai ales de drepturile lor. Și să deconteze!  Că nu cred că ...” 1

Nu mi se pare corect. De 20 de ani plătesc taxe la stat, sunt corectă şi să plătesc spitalizarea. Condiţiile sunt sub orice critică. La baie nu e săpun, hârtie, colac la wc, miroase că la morgă, uşa este plină de mucegai, patul e la geam, geamul nu se închide, sunt nişte condiţii inumane”.

Oana Vasiliu: „Orice cheltuială voi avea când plec cu copilul la Cluj pentru analize medicale și tot ce mai e pe acolo, de la transport, hrană, apă plată, suc și ce chestii mai cere copilul…

Voi avea grijă să strâng bon cu bon și să merg la Comisia de Handicap Iași, la doamna director care mi-a zis așa senin “Încercați în alt oraș”, dacă aici nu avem aparatura necesară și nici medici sau asistente să numere crizele epileptice tip absență.

Să i le așez pe masă, să le privească bine și să se gândească la situația în care suntem puși sute de părinți cu copii epileptici, doar pentru că nimeni nu e interesat cu adevărat de binele lor și mai ales de drepturile lor.
Și să deconteze!

Că nu cred că trebuie noi, părinții să rupem de la gura celorlați copii pe care îi mai avem, ca să facem drumeții prin țară.
Că nu trebuie noi, părinții să ne apucăm de cerșit în jur sau să facem mici împrumuturi în bănci, să rămânem cu facturile în urmă, doar pentru că statul Român nu dă nici mizeria de sub unghii pe noi.

Poate cu banii ăștia ar trebui să ne ducem copiii într-o excursie!

Protecţia Copilului își va merita numele ăsta când se va zbate cu adevărat pentru drepturile celor mici și bolnavi.

Copiii nu ar trebui puși pe drumuri pe timp de iarnă pentru că nimeni din această comisie nu se gândește să facă o simplă cerere mai sus pentru un Centru de Epilepsie la Iași și un EEG de zi și de noapte.
De asta văd că mă ocup eu, un om simplu. Din timpul meu și pe cheltuială mea.

Să te pregătești de plecare și să te temi că se strică vremea și îți pui copilul în pericol. Că nu știi cu ce să pleci…
Cu trenul și să riști să ajungi cine știe când sau să rămâi în beznă pe un câmp?
Sau cu autocarul și să o ții în zeci de rugăciuni să ajungi întreg…

Dar poate nu e treaba lor să facă asta. Poate că sunt ocupați cu altceva.
Poate că e și vina noastră că nu scriem public situațiile grele prin care trecem.
Și mai ales că nu le cerem socoteală la timp și preferăm să băgam mâna adânc în buzunar și să păstrăm tăcerea.

PS. Între timp am primit un fluturaș în care observ un salariu de asistent personal de 1900 lei, din care 475 contribuție C. A. S
Să vă mai spun că bolnavă fiind și mergând la doctor, eu nu apăream asigurată medical?
Că am plătit rețeta la farmacie pentru că nu mă puteam ține pe picioare din cauza febrei?

Și că trebuie să merg la CAS să duc eu adeverința de salariat?

Le. Bine că între timp în țara noastră unul care face o crimă, tâlhărește sau violează primește despăgubiri și compensații de 3000 de euro uite-așa… Din pix! Și repede peste noapte!

Prea mult îi lăsăm să își bată joc de noi!
Prea mult!”